Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru aceste frumoase binecuvântări cereşti pe care El le mai revarsă asupra noastră, a oamenilor, asupra acestui pământ. Dumnezeu Se îndură, şi an de an ne mai lasă în viaţă, ca să-L întâlnim pe El. (...)
Noi suntem cam leneşi la cele duhovniceşti. La cele vremelnice, la cele trecătoare, repede alergăm. Acolo nu-ntârzie nimeni. Dar când e vorba de adunare, acolo nu ne grăbim. La ora când am hotărât adunarea, apoi atunci trebuie să fim. Trebuie să fim mai activi, mai vii.
Eu văd cum se merge spre o moarte, spre-o pieire sufletească. Nu ştiu cum vedeţi frăţiile voastre, dar eu aşa văd. Trebuie să fim foarte atenţi. Fraţii vorbesc, dar noi nu ştim ce-au vorbit. Gândul nostru zboară în altă parte. Mai înainte, când ne-ntorceam de la adunare, mergeam pe jos, că nu erau atâtea maşini, ca acum, şi discutam pân-acasă despre ce vorbeau fraţii la adunare, despre ce cântări frumoase s-au cântat. Acuma, să vă uitaţi după ce ieşim afară, dacă mai semănăm noi cu cei credincioşi, cu cei care au frică de Dumnezeu... Suntem cutremuraţi că mâine ne aşteaptă înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu?
Aşa a făcut cel-rău cu noi, că nici nu ştim pe ce lume ne aflăm, unde mergem şi de unde venim.
Iubiţi fraţi, e timpul să ne trezim! Pentru cei care lipsesc de la adunare, după aceea ar trebui să stea la uşă, să facă pocăinţă, c-au lipsit de la cuvântul lui Dumnezeu. Acuma ne ducem acasă de la Sf. Liturghie, mâncăm bine şi dormim şi uităm de adunare. Au venit fraţi din România să ne mărturisească cuvântul lui Dumnezeu, să ne colinde, şi noi… noi ne scuzăm că ne-am luat femeie, ne-am luat boi şi ţarine şi tot ne scuzăm mereu. De ce lipsim de la adunare?
Şi copiii noştri trebuie să ştie că noi trăim cu Hristos, căci mâine vom plânge-n pumni când vom fi lăsaţi afară din Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă astăzi nu trăim cu frică şi cu cutremur faţă de mântuirea noastră, mâine vom plânge-amar.
Rodul păcatelor noastre se răsfrânge asupra copiilor noştri. Nu este aşa? Plâng mame că nu le mai ascultă copiii. Dar de ce nu-i luăm de mână când sunt mici şi să-i ducem pe calea Domnului? De ce nu i-am învăţat aşa cum ne-nvaţă Domnul? Trebuie să ne dăm seama bine. Hristos ne cheamă pe fiecare să ne ierte, dacă venim la El cu pocăinţă adevărată. Dar azi nu mai sunt lacrimi de pocăinţă. Sau sunt din ce în ce mai puţine. Este mare nepăsare faţă de cuvântul lui Dumnezeu!
Fraţilor, să nu stricăm sărbătorile noastre sfinte! Părintele Iosif Trifa, fratele Traian ne-au lăsat scris cum se fac adunările Domnului, cum trebuie să fie mersul lor. Şi noi aşa trebuie să mergem. N-avem dreptul să stricăm nimic. În România s-a făcut o tabără. Era postul Maicii Domnului. Şi-a venit un preot şi a zis că îi dezleagă pe toţi, pentru timpul taberei, să mănânce carne. Noi n-avem dreptul să dezlegăm ca să stricăm legea lui Hristos. Are dreptul cineva să strice Postul
Maicii Domnului?
Vom plânge după această libertate, care ni s-a dat pentru o vreme scurtă. Vremurile acestea ne-au fost date pentru pocăinţă, pentru întoarcerea la Dumnezeu.
Citeam într-un ziar că, prin India, s-au botezat de curând la creştinism vreo cinci mii de suflete. Şi noi am fost toţi botezaţi, dar trebuie să şi trăim, să ne şi naştem din nou. Dimineaţa mergem la biserică, dar după-amiază ce facem? Unde ne ducem? Cum trăim? Cine rămâne-n viaţa noastră? Frate, cu cine te duci din biserica ta? Cu cine umbli toată ziua? Cu cine?
Cine ne va păzi pe noi şi pe copii noştri? Ce viitor avem, dacă n-avem nimic în comun cu Dumnezeu? Ce, ne gândim că lui Dumnezeu Îi dăm o lumânare şi un pomelnic şi cu asta-L mulţumim?
Hristos Şi-a dat viaţa pentru noi. a lăsat cerul şi a venit la noi, pe pământ, să sufere, ca să ne mântuiască. dar noi ce facem pentru El, fraţilor? Nu-i timpul să stăm în genunchi şi să plângem? Să spunem: Doamne, ce voi răspunde în Ziua Judecăţii tale? Judecata lui Dumnezeu este dreaptă fără părtinire. Nu poate nimeni plăti să cumpere Împărăţia lui Dumnezeu, Fratele Traian Dorz spunea: Păcatul nu se iartă, păcatul-îl ispăşeşte / ori Dumnezeu pe cruce, ori cel ce-l făptuieşte....(...)
Uscat intri la Liturghie şi ieşi înapoi tot uscat. Uscat intru la adunare şi uscat ieşi de la adunare, zghihuind încolo şi încoace...
Nu ai înşeles nimic din adunare. S-a terminat adunarea şi...gata, am plecat fiecare înapoi la lucrurile lumeşti. (...)
Toată lumea ortodoxă trebuie să se întoarcă la Dumnezeu. Doar cu numele de ortodox nu putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Acolo intră numai cei care trăiesc credinţa cu adevărat.(...)
Predaţi-vă viaţa lui Hristos, predaţi-vă viaţa cu adevărat lui Hristos!(...)
Fraţilor, plecaţi genunchi la rugăciune, puneţi mâna pe Psaltire, pe Biblie, pe cărţile sfinte. Rugaţi-vă întruna: Iartă-ne, Doamne, şi ne miluieşte! Nu lăsaţi să vă cuprindă lumea! E tare scurtă vremea! Eu n-aş vrea să vă mai predic, ci aş vrea să mă duc să mă rog, ca să mă mântuiesc. (...)
Slăvit să fie Domnul!
Noi suntem cam leneşi la cele duhovniceşti. La cele vremelnice, la cele trecătoare, repede alergăm. Acolo nu-ntârzie nimeni. Dar când e vorba de adunare, acolo nu ne grăbim. La ora când am hotărât adunarea, apoi atunci trebuie să fim. Trebuie să fim mai activi, mai vii.
Eu văd cum se merge spre o moarte, spre-o pieire sufletească. Nu ştiu cum vedeţi frăţiile voastre, dar eu aşa văd. Trebuie să fim foarte atenţi. Fraţii vorbesc, dar noi nu ştim ce-au vorbit. Gândul nostru zboară în altă parte. Mai înainte, când ne-ntorceam de la adunare, mergeam pe jos, că nu erau atâtea maşini, ca acum, şi discutam pân-acasă despre ce vorbeau fraţii la adunare, despre ce cântări frumoase s-au cântat. Acuma, să vă uitaţi după ce ieşim afară, dacă mai semănăm noi cu cei credincioşi, cu cei care au frică de Dumnezeu... Suntem cutremuraţi că mâine ne aşteaptă înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu?
Aşa a făcut cel-rău cu noi, că nici nu ştim pe ce lume ne aflăm, unde mergem şi de unde venim.
Iubiţi fraţi, e timpul să ne trezim! Pentru cei care lipsesc de la adunare, după aceea ar trebui să stea la uşă, să facă pocăinţă, c-au lipsit de la cuvântul lui Dumnezeu. Acuma ne ducem acasă de la Sf. Liturghie, mâncăm bine şi dormim şi uităm de adunare. Au venit fraţi din România să ne mărturisească cuvântul lui Dumnezeu, să ne colinde, şi noi… noi ne scuzăm că ne-am luat femeie, ne-am luat boi şi ţarine şi tot ne scuzăm mereu. De ce lipsim de la adunare?
Şi copiii noştri trebuie să ştie că noi trăim cu Hristos, căci mâine vom plânge-n pumni când vom fi lăsaţi afară din Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă astăzi nu trăim cu frică şi cu cutremur faţă de mântuirea noastră, mâine vom plânge-amar.
Rodul păcatelor noastre se răsfrânge asupra copiilor noştri. Nu este aşa? Plâng mame că nu le mai ascultă copiii. Dar de ce nu-i luăm de mână când sunt mici şi să-i ducem pe calea Domnului? De ce nu i-am învăţat aşa cum ne-nvaţă Domnul? Trebuie să ne dăm seama bine. Hristos ne cheamă pe fiecare să ne ierte, dacă venim la El cu pocăinţă adevărată. Dar azi nu mai sunt lacrimi de pocăinţă. Sau sunt din ce în ce mai puţine. Este mare nepăsare faţă de cuvântul lui Dumnezeu!
Fraţilor, să nu stricăm sărbătorile noastre sfinte! Părintele Iosif Trifa, fratele Traian ne-au lăsat scris cum se fac adunările Domnului, cum trebuie să fie mersul lor. Şi noi aşa trebuie să mergem. N-avem dreptul să stricăm nimic. În România s-a făcut o tabără. Era postul Maicii Domnului. Şi-a venit un preot şi a zis că îi dezleagă pe toţi, pentru timpul taberei, să mănânce carne. Noi n-avem dreptul să dezlegăm ca să stricăm legea lui Hristos. Are dreptul cineva să strice Postul
Maicii Domnului?
Vom plânge după această libertate, care ni s-a dat pentru o vreme scurtă. Vremurile acestea ne-au fost date pentru pocăinţă, pentru întoarcerea la Dumnezeu.
Citeam într-un ziar că, prin India, s-au botezat de curând la creştinism vreo cinci mii de suflete. Şi noi am fost toţi botezaţi, dar trebuie să şi trăim, să ne şi naştem din nou. Dimineaţa mergem la biserică, dar după-amiază ce facem? Unde ne ducem? Cum trăim? Cine rămâne-n viaţa noastră? Frate, cu cine te duci din biserica ta? Cu cine umbli toată ziua? Cu cine?
Cine ne va păzi pe noi şi pe copii noştri? Ce viitor avem, dacă n-avem nimic în comun cu Dumnezeu? Ce, ne gândim că lui Dumnezeu Îi dăm o lumânare şi un pomelnic şi cu asta-L mulţumim?
Hristos Şi-a dat viaţa pentru noi. a lăsat cerul şi a venit la noi, pe pământ, să sufere, ca să ne mântuiască. dar noi ce facem pentru El, fraţilor? Nu-i timpul să stăm în genunchi şi să plângem? Să spunem: Doamne, ce voi răspunde în Ziua Judecăţii tale? Judecata lui Dumnezeu este dreaptă fără părtinire. Nu poate nimeni plăti să cumpere Împărăţia lui Dumnezeu, Fratele Traian Dorz spunea: Păcatul nu se iartă, păcatul-îl ispăşeşte / ori Dumnezeu pe cruce, ori cel ce-l făptuieşte....(...)
Uscat intri la Liturghie şi ieşi înapoi tot uscat. Uscat intru la adunare şi uscat ieşi de la adunare, zghihuind încolo şi încoace...
Nu ai înşeles nimic din adunare. S-a terminat adunarea şi...gata, am plecat fiecare înapoi la lucrurile lumeşti. (...)
Toată lumea ortodoxă trebuie să se întoarcă la Dumnezeu. Doar cu numele de ortodox nu putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Acolo intră numai cei care trăiesc credinţa cu adevărat.(...)
Predaţi-vă viaţa lui Hristos, predaţi-vă viaţa cu adevărat lui Hristos!(...)
Fraţilor, plecaţi genunchi la rugăciune, puneţi mâna pe Psaltire, pe Biblie, pe cărţile sfinte. Rugaţi-vă întruna: Iartă-ne, Doamne, şi ne miluieşte! Nu lăsaţi să vă cuprindă lumea! E tare scurtă vremea! Eu n-aş vrea să vă mai predic, ci aş vrea să mă duc să mă rog, ca să mă mântuiesc. (...)
Slăvit să fie Domnul!
Cuvântul Părintelui Mihail JAR,
rostit la adunarea Oastei Domnului,
din prima zi a Sărbătorii Nașterii Domnului,
de la Mănăstirea Bănceni – Ucraina
Publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului
"Iisus Biruitorul" anul XXI, nr. 8 (724) - 15 - 21 Februarie 2010
rostit la adunarea Oastei Domnului,
din prima zi a Sărbătorii Nașterii Domnului,
de la Mănăstirea Bănceni – Ucraina
Publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului
"Iisus Biruitorul" anul XXI, nr. 8 (724) - 15 - 21 Februarie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu