Dacă n-aţi fost la Cetatea

Următoarea poezie a fost scrisă de fratele Traian Dorz, în amintirea zilei de Luni, 28 februarie 1785, când cei trei martiri, Horia, Cloşca şi Crişan, au fost duşi la locul ce se cheamă şi astăzi “Dealul Furcilor”, şi au fost zdrobiţi cu roata de fier pe cuţite, de jos în sus, în cele mai îngrozitoare chinuri.
În tot timpul chinuitoarei sale anchete, Horea n-a denunţat pe nimeni, ci şi-a luat toată răspunderea numai asupra lui însuşi. Când a fost prin, el a fost vândut în m âinile ucigaşilor săi şi predat chiar de către unii din sătenii săi şi din rudele sale. dar el nu i-a învinuit niciodată, ci în clipa morţii a spus că îi iartă pe răufăcătorii săi, din toată inima.

Trei ani fără fratele Moise

Fratelui Moise Velescu

Tu cel ce urci cu drag spre cer meru,
fără a te plânge de urcuşul greu,
mânat de taina dorului senin,
priveşti cu îngrijorare spre cei ce-n urmă-ţi vin.

Inima-ţi se zbate, se frânge ne-ncetat,
căci pleci din lumea asta, atât de întristat,
văzând că toţi aceea pentru care ai lăcrimat
sunt tot mai reci, mai tot ne-mpăcat.

Ai vrea să vezi un gest de împăcare,
Dar nu-i niciunul şi inima te de doare!
Lucrarea, rostul parcă şi-a pierdut,
vrăjmaşul pânze dese-n jurui a ţesut.

Tu cel ce urci cu drag spre cer mereu,
dorul tău ţi-l ştie bunul Dumnezeu,
şi cerul ce acuma e de nori negri plin
va fi pe zi ce trece, tot mai mult senin.

Mai este, la Sfârşit, o Judecată

Mai este, la Sfârşit, o Judecată,
cumplita Judecată de Apoi,
căci trebuie, pe drept, să-şi ia răsplată,
cum a lucrat oricare dintre noi.

Cum luptăm şi ce câştigăm

Principalele influenţe sau factori principali care prin acţiuni fermecătoare zădărnicesc desfăşurarea bunei orânduiri în alegeri, sunt:

Diavolul şi lumea prin înfluenţe din afara celor ce se unesc

- prin oameni lumeşti, colegi, prieteni, prin rude

- prin rudele nepocăite

- prin părinţii necredincioşi

- prin părinţii şi fraţi neduhovniceşti, interesaşi şi clevetitori

Preotul Iosif Trifa - "Pasărea măiastră" a ortodoxiei româneşti

Părintele Iosif Trifa, întemeietorul mişcării ortodoxe Oastea Domnului, s-a născut în ziua de 2 Martie 1888, în satul Certege, jud. Turda. După terminarea celor patru clase primare, face gim­naziul la Beiuş, iar studiile teologice la Sibiu. în 1910, devine mai întâi învăţător în comuna Vidra de Sus şi ceva mai târziu, căsătorindu-se cu o nepoată de frate a lui Avram Iancu, Iuliana, este hirotonisit preot. între anii 1912-1928 cunoaşte primele mari încer­cări ale vieţii: pierderea, rând pe rând, a trei copilaşi şi-a soţiei iubite, rămânând numai cu un singur fiu, Tit.

Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Sfântului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X)

Sfântul Fotie face parte dintre cele mai vrednice chipuri ale Bisericii veacului al IX-lea ba, mai mult, a însăşi istoriei a toată lumea. Marele întru sfinţi Fotie vede lumina zilei în cetatea Constantinopolului în preajma anilor 800-810 după Hristos, fiind adus la viaţă din părinţi binecredincioşi. Iubitoarea de Dumnezeu şi de fapte sfinte, maica sa Irina, căsătorită fiind cu Serghie, fratele împărătesei Teodora şi al patriarhului Tarasie, odrăsleşte binecuvântat prunc ce se va arăta mare luminător al Bisericii. Tatăl fiind surghiunit din pricina cinstirii sfintelor icoane, moare în pribegie.

Vin' la Tatăl

Vin’ la Tatăl, El te cheamă, vin’ acasă, fiu pierdut!
De nimic nu-ţi fie teamă, El va şterge-al tău trecut!

Vino azi, vin’ la El; vino, nu mai aştepta!
Vino azi, vin’ la El; vino, El te va ierta!

Prea mulţi ani robit de patimi ai trăit Întunecat,
dar acum, venind cu lacrimi, ai putea să fii iertat.

Azi, de grelele păcate sufletul ţi-e apăsat,
Domnul ţi le-ar şterge toate cu-al Lui sânge Preacurat.

Spune-I Lui cu-ndurerare tot păcatul făptuit,
Tatăl vrea să-ţi dea iertare pentru Fiul Său iubit.

 din comorile Oastei Domnului
melodia acestei cantari aici

Cel mai dârz apărător al lui Iisus cel Răstignit

" Citind cu atenţiune epistolele Apostolului Pavel, prin toate vezi trecând o aprigă pornire contra Legii, contra tăierii împrejur şi contra altor rânduieli intrate din Vechiul Testament.
Rămâi oarecum nedumerit şi îţi vine să te întrebi: de ce oare această pornire, căci doar Legea nu era ceva rău în sine şi nici celelalte rânduieli din Vechiul Testament?

Doamne, învaţă-ne să ne rugăm

“Şi pe când Se ruga Iisus într-un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui. “

( Luca 11, 1)

Asemeni acestui ucenic şi noi trebuie să dorim să învăţăm să ne rugăm în aşa fel încât rugăciunea noastră să fie ascultată şi primită de Dumnezeu.

Să ne rugăm împreună...

• "Dumnezeule Înfricoşat şi Drept, Care Te înduri până la al miilea neam de cel neprihănit – dar şi pedepseşti păcatele părinţilor până şi în fiii lor – fii lăudat cu frică şi cutremur în vecii vecilor!

Te rugăm, Doamne, fă-ne să nu uităm teama de Tine, ca nu cumva să ajungem a păcătui cu îndrăzneală, întărâtându-Te la gelozie şi supărându-Te prin urâciuni. Ci ne fă, Doamne, să umblăm cu frică şi cutremur, ferindu-ne de orice se pare rău.

Din adevăr şi din iubire...

Din adevăr şi din iubire îmi fac şi patrie şi crez
În viaţa mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai aşez.
Pentru-adevăr îmi dau viaţa, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orişice să-mi vreau.

Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul şi iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot şi nu pot, e-n zadar.

Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărţită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr făţarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viaţa cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.

de Traian Dorz

Cât de mult îi iubim?

"Şi oricine nu-şi poartă crucea 
şi nu vine după Mine,
nu poate fi ucenicul Meu "

( Luca 14, 27)

A-ţi lua curcea şi a-L urma pe Domnul Iisus, înseamnă a te dărui cu totul lui Dumnezeu.
Când este vorba însă de o astfel de dăruire, mulţi oameni sau înapoi, invocând tot felul de scuze (ex. Luca 14, 17-24). Aceste scuze apar, deoarece omul caută un creştinism după voia lui, în care el să rămână aşa cum este şi să facă ce vrea.

Iubirea ce se dăruie

„Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6, 31-32)

Nu putem avea privirea sănătoasă îndreptată spre oameni şi nu se poate realiza buna înţelegere între oameni decât prin iubirea deplină a Domnului Iisus Hristos.

A iubi pe aproapele înseamnă să renunţi la tine însuţi; ori aceasta este cu neputinţă omului firesc şi nenăscut de Sus (Cf. Ioan 3, 3).

15 FEBRUARIE - ZIUA INTERNATIONALA A COPILULUI CU CANCER

aici Alegi sa il salvezi 

aici Alegi sa nu-l salvezi 

                                     

Bali Cristina Maria, are nevoie de noi!

Bali Cristina Maria sufera de Tetrapareza spastica (Paralizie cerebrala) detorita lipsei de oxigen de care a suferit la nastere. A venit pe lume in data de 18 noiembrie 2008, la maternitatea din Brasov, iar cumplitul diagnostic i-a fost pus in a treia luna de viata, la Spitalul Clinic de Copii “Victor Gomoiu” din Bucuresti.

Şi acum să facem!

"Este o mare nenorocire când un trup nu poate vedea soarle - dar este o şi mai mare nenorocire când un suflet nu-L poate vedea şi cunoaşte pe Hristos.

Căci cât de necesar este soareşe pentru trup, de o mie de ori este mai necesar Hristos pentru suflet."

"Nici bătrâni fără tineri, nici tineri fără bătrâni. Tradiţia fără înoiri este un trunchi fără lăstari. Înnoirile fără tradiţie sunt lăstari fără trunchi"

Părintele Iosif Trifa - Profetul vremilor noastre ~ 12 februarie 1938 - 12 februarie 2011

videomontaj: Amintiri ale fratelui Traian Dorz despre ultimii ani ai Parintelui Iosif Trifa

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la Radio Oastea Domnului
din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit

aflat în colţul din stânga-jos. )


Cântă fratele Traian Dorz

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la Radio Oastea Domnului
din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit

aflat în colţul din stânga-jos. )

Gust şi lumină

"1. Domnul Iisus a trimis pe ucenicii Săi în lume ca sarea pământului şi lumina lumii, cerându-le gust şi lumină.
Fără gust, sarea n-are nici un preţ. Fără lumină, o făclie n-are nici un rost. Fără bunătate şi fără înţelepciune şi credinciosul este la fel!

2. Hristos Domnul, plecând în cer, i-a lăsat în locul Său pe ai Lui – dar le-a dat aceste semne după care vor fi recunoscuţi de Tatăl şi cunoscuţi de lume: gustul şi lumina. Bunătatea şi înţelepciunea. Dragostea şi Adevărul.

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XXXIV)

“Mântuitorul n-a venit numai “pentru păcatele lui Adam şi al lumii”, ci a venit şi pentru mine şi pentru tine, cititorule. Şi tu eşti un Adam pe care păcatul te-a scos din raiul ascultării de Dumnezeu. Tu trebuie să-ţi dai seama despre starea păcătoasă în care te afli. Trebuie să-ţi dai seama că eşti bolnav şi să doreşti după doctor. Trebuie să-ţi dai seama că eşti pierdut şi numai un Mântuitor te poate scăpa din pieire sufletească. Acest Mântuitor ţi-L adduce Naşterea Domnului. Dorul, dorinţa şi aşteptarea acestui Mântuitor sunt pregătirea cea adevărată pentru Naşterea Domnului”

“Istoria şi minunea Naşterii Domnului din peştera Vifleemului n-ajung nimic şi nu preţuiesc nimic pentru mine şi pentru tine, dragă cititorule, dacă Mântuitorul nu Se naşte şi în peştera sufletului nostru.”Dacă Hristos în tine nu S-a născut – scrie un Sfânt Părinte – atunci să ştii că pe vecii vecilor tu eşti pierdut”. Această naştere se înţelege aşa: trebuie să-L laşi pe Domnul să intre în inima ta, în viaţa ta, în gândurile tale, în vorbele şi în purtările tale. Să-L laşi pe El să Se facă Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa sufletului tău şi să trăieşti o viaţă cu El”

“Iată stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc. 3, 20). Auzi tu şi asculţi tu cititorule acest glas? Între colindele pe care le cântă pruncii pe la uşile creştinilor este şi una care începe aşa: “Slobozi-ne gazdă-n casă – C-afară plouă de varsă…” Ascultă bine, dragă citirorule, această colindă, căci în glasul cel de argint al nevinovaţilor copii e şi glasul Copilului Sfânt, Care te roagă să-L slobozi în casa ta. De când tot cântă acest Copil la uşa ta şi tu nu-L auzi? DE când tot stă la uşa ta şi tu nu-L slobozi? Acum şi îngerii cântă împreună cu El la uşa sufletului tău – şi tu nici acum nut e-ai trezit din somnul păcatelor? Ca pe vremea Naşterii din Vifleem, Copilul Iisus umblă şi azi, de la casă la casă şi de la gazdă la gazdă, întrebând supă sălaş. Grăbeşte, frate dragă, grăbeşte şi-I deschide uşa. Deschide-I uşa inimii tale”

“Irod se temea că Împăratul cel nou îi va lua puterea şi domnia….O, dragă cititorule, şi noi suntem în chipul lui Irod de câte ori din gură ne închinăm lui Hristos, dar cu faptele cele păcătoase umblăm să-L omorâm. Să-L căutăm şi noi pe Împăratul Hristos cu credinţa crailor de la Răsărit şi, după ce L-am aflat, să plecăm şi noi „pe altă cale”, adică să ne schimbăm purtările şi faptele noastre cele rele”

“Ca să-L poată afla copilul tău pe Mântuitorul, trebuie tu însuţi să-L cunoşti mai întâi şi să trăieşti o viaţă cu El. În zadar îi predici copilului tău despre Mântuitorul şi Evanghelia Lui, când el nu te vede trăind pe tine această viaţă. Pilda vieţii noastre este predica şi învăţătura cea mai bună – sau cea mai rea – pentru copiii noştri.”

“Iisus Mântuitorul şi astăzi acest dar îl primeşte de la noi: păcatele noastre. Tot ce este rău în noi, Hristos este gata să ia asupra-Şi şi să n escape de el. Dar, în schimb, şi noi trebuie să luăm lumină din lumina Lui şi viaţă din viaţa Lui. Cititorule! Dă-ţi păcatele tale Copilaşului Iisus şi ia de la El lumină şi viaţă!”

Părintele Iosif Trifa

Despre răbdare

Eva luând-o înaintea lui Adam, din nerăbdare, a mâncat din fructul oprit, fără să fi aşteptat să se consulte cu soţul ei. (Geneza 3, 1-6). Dar Adam? Nici el nu a avut răbdare, urmând-o pe Eva, fără ca mai întâi să i se adreseze Tatălui Ceresc. Lăcomia lor şi nerăbdarea au dus la păcat, iar păcatul acesta s-a transmis din generaţie în generaţie până în zilele noastre (Romani 5, 22).
Poporul ales al lui Dumnezeu, Israel, a manifestat continuu lipsă de credinţă şi de răbdare. Psalmistul David în psalmul 105, aminteşte foarte clar despre acest lucru. Lipsa lor de răbdare le-a adus numai durere şi necaz.
Saul, primul rege al Israelului, nu şi-a putut vedea fiul succesor la tron tot din cauza nerăbdării. Nu l-a aşteptat pe profetul Samuel să aducă jertfă lui Dumnezeu. Teama de oameni l-a făcut pe Saul să o ia înaintea lui Samuel şi să aducă el jertfa. Cum s-o fi simţit Saul când Samuel a apărut la câteva minute? Dacă ar fi aşteptat doar câteva clipe! (1 Samuel 13, 6-14)

O dacă am lua aminte la ce li s-a-ntâmplat, cum am aştepta sfaturile Domnului şi cum am fugii de nerăbdare! Iată un exemplu încurajator din Cuvântul lui Dumnezeu:
Iosif, fiul lui Iacov, avea motiv să fie mânios, să se răzbune pe fraţii lui pentru că a fost nedrepti cu el şi au căutat să-l omoare, vânzându-l în cele din urmă ca rob. Putea să se răzbune şi pe soţia lui Potifar, pentru că l-a acuzat pe nedrept şi l-a închis dar, el a răbdat pentru că a avut credinţă şi speranţă în Dumnezeu. Credinţa şi dragostea determinând să-şi îndemne fraţii să nu le pară rău de cea ce făcuseră (Facerea 45,5). Iată deci că dacă suntem răbdători putem câştiga mult. Câţi dintre noi nu am avut anumite acţiuni pripite, făcute în grabă? Câţi nu am exclamat plini de durere: "O, măcar de-aş fi aşteptat puţin...!"
O, dacă Eva nu s-ar fi grăbit, dacă poporul Israel ar fi aşteptat promisiunile lui Dumnezeu, altfel ar fi fost lumea!
Sfânta Scriptură ne îndeamnă să fim "îndelung răbdători" pentru că fiind răbdători putem avea mereu o inimă calmă, înţelegătoare şi încrezătoare. Fiind răbdători, semenii noştri vor vedea că este mai plăcut să stea în compania noastră.
Roadele răbdării noastre, e adevărat, nu se prea văd aici pe pământ sau nu se văd deloc ,dar se vor vedea într-o zi în cununile strălucitoare ce vor fi aşezate pe capul celor ce au răbdat până la sfârşit, luând aminte la chemarea Mântuitorului: "Luaţi jugul Meu, asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre" (Matei 11, 29)
Amin.

Sfânta Scriptură ne îndeamnă să fim "îndelung răbdători" pentru că fiind răbdători putem avea mereu o inimă calmă, înţelegătoare şi încrezătoare. Fiind răbdători, semenii noştri vor vedea că este mai plăcut să stea în compania noastră."     

Iată şi nişte versuri potrivite:

 Răbdare, o, încă puţină răbdare!
Sus ochii, şi gândul, şi braţul, şi paşii!
Slăvita Cetate cerească răsare,
iar cea mai frumoasă şi sfântă intrare
e-aceea prin care te nalţă vrăjmaşii.

Răbdare în chinuri şi-n lipsuri răbdare,
în zbucium, în lupte şi-n dorul fierbinte!
Pe faţa brăzdată de lacrimi amare
vor cerne lumină răsfrângeri de soare
din Slava ce vine… Priveşte nainte!

Răbdare-n viaţă şi-n moarte răbdare!
Al tău e triumful din veacul ce vine.
Când noaptea apune, când Ziua răsare…
nu moarte-i aceea, ci viaţă şi har e
răsplata răbdării-ndelungi şi senine.

Răbdare, o, încă puţină răbdare!
Priveşte răsplata, să birui suspinul
şi treci peste moarte cu-a vieţii cântare!
Răbdare, o, încă puţină răbdare,
căci vine seninul, seninul, seninul!…

de Traian Dorz