Bucuria de a vedea în fiecare zi chipul Reginei

 

Orașele nu sunt alcătuite doar din străzi, clădiri și piețe. Sunt și locuri ale memoriei. Iar monumentele sunt felul prin care o comunitate spune peste timp, ce oameni și ce valori alege să nu uite.

 

În centrul istoric al Devei, statuia Reginei Maria este astăzi unul dintre aceste repere. Amplasată în 2023, în zona Palatului Administrativ, monumentul din bronz are cinci metri înălțime, cu tot cu soclu, și a fost realizat de sculptorul albaiulian Ștefan Bințințan, câștigătorul concursului de soluții organizat de Primăria Deva. Pe cele patru laturi ale soclului, artistul a așezat basoreliefuri care recompun, în imagini, momente din viața Reginei.

 

Este o statuie pe lângă care poți trece zilnic fără să observi poate toate detaliile. Dar dacă te oprești câteva clipe, descoperi o adevărată biografie în bronz.

 

Un basorelief o arată pe Regina Maria printre răniții războiului, evocând apropierea ei de soldați și numele sub care aceștia au păstrat-o în memorie: „Mama răniților”. Un altul o surprinde alături de armată și de drapelul național. Celelalte două imagini completează portretul: Regina în cadrul oficial al statului și femeia din mijlocul familiei sale.

 

Astfel, monumentul nu vorbește doar despre o suverană, vorbește despre război, solidaritate, familie și mai ales, despre legătura cu România.

 

Această statuie are și o poveste aparte tocmai prin locul în care se află. În aceeași zonă a Devei s-a aflat, înainte, monumentul dedicat lui Acațiu Barcsay Ákos (1619–1661), principe al Transilvaniei între 1658 și 1660. Monumentul fusese dezvelit în 2011 și a devenit rapid subiect de controversă, inclusiv din cauza inscripției de pe soclu care îl prezenta drept „proprietar al Cetății Devei”.

 

Controversa a ajuns în instanță, iar în 2014 Curtea de Apel Alba Iulia a dat câștig de cauză unui devean care contestase amplasarea monumentului. Acesta a fost înlăturat în luna decembrie a aceluiași an.

 

Povestea este importantă nu pentru a opune două personaje istorice, ci pentru a înțelege că spațiul public este și un spațiu al memoriei. Istoria trebuie cunoscută în întregul ei, cu personaje, conflicte, controverse și contexte. Dar monumentele sunt inevitabil și alegeri ale prezentului: ele spun ce chipuri dorim să avem în fața ochilor în fiecare zi.

 

Iar chipul Reginei Maria vine astăzi cu o altă poveste.

 

Primăria Deva a legat explicit ridicarea monumentului de contribuția Reginei la obiectivele naționale ale României și la marile evenimente de la sfârșitul Primului Război Mondial. În mesajul oficial care a însoțit inaugurarea, administrația locală a ales chiar cuvintele din testamentul spiritual al Reginei:

 

 „Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută”.

 

De aceea, poate exista o bucurie liniștită în a trece zi de zi prin acest loc. Nu una a triumfalismului și nici a răfuielii cu trecutul, ci bucuria de a vedea că memoria unui oraș se poate îmbogăți.

 

Cele patru scene de pe soclu ne amintesc că dincolo de coroană, a existat o femeie care a fost aproape de răniți, de soldați, de familie și de destinul unei țări.

 

În fond, monumentele sunt asemenea unor ferestre deschise spre trecut. Dar important este și ceea ce vedem prin ele astăzi.

 

Iar în inima Devei, chipul Reginei Maria privește acum spre centrul vechi al orașului și spre oamenii lui. Nu mai este doar imaginea unei suverane dintr-o carte de istorie, ci parte din peisajul de fiecare zi.

 

Poate că aceasta este până la urmă adevărata menire a unui monument: să scoată trecutul din paginile istoriei și să-l așeze, discret, în mijlocul vieții noastre.

 

Iar bucuria de a vedea în fiecare zi chipul Reginei este poate bucuria de a ști că unele povești nu se încheie. Ele rămân să privească împreună cu noi spre viitor.

 

Sorin Micuțiu

02.10.2026