Ieri, 17 noiembrie 1012, în jurul orelor
10, la o vârsta la care cei mai mulți, avem multe planuri de viitor,
după o suferinţă îndelungă, a plecat la Domnul fratele Sebastian Arsenie, băiatul fratelui Petrică Arsenie, loc. Comănești, jud. Bacău.
Moartea pune sfârșit la toate?
Nicidecum. Moartea este începutul veşniciei! Veşnicie care ne-o pregătim
de azi, din această clipă. Frăţiorul nostru Sebastian şi-a pregătit-o
cu multă durere şi suferinţă. Dar fericiţi sunt cei ce plâng aici, căci
ei vor fi mângâiaţi în braţele Scumpe ale Tatălui nostru din ceruri,
care ne aşteaptă pe toti. Jertfa cea mai plăcută Domnului este duhul
zdrobit, căci Domnul nu dispreţuieşte inima zdrobită şi mâhnită. Viaţa
pe care o trăieşti, nu este decât instrumetul prin care îţi poţi făuri
de azi Veşnicia, cu Domnul sau fără El!…
“Din toate ajutoarele pe care le
dăm noi sufletelor morţilor noştri nici unul nu se compară cu Sfânta
Jertfă a Altarului. O, scenă nepovestită! O, incomparabilă eficacitate!
Ne strigă nouă diaconul: “încă ne rugăm pentru cei adormiţi în Hristos”
Nu vocea diaconului este aceasta, ci a Duhului Sfânt…Nu în zadar această
rugăciune divină şi meritul unei asemenea jertfe, cu care mii de lumi
ar putea fi răscumpărate...” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Bogăţii oratorice p. 433)
Prin moartea fratelui nostru Domnul ne
face tuturor o invitaţie: să le îngropăm pe toate cu voia, mai înainte
de a le vedea îngropate de efemerul, nestatornicia şi trecerea lor.
Un comentariu:
Dumnezeu sa il ierte!
Trimiteți un comentariu