marți, 6 noiembrie 2012

„Fie voia Ta!“... (Matei 6, 10)


„Deci smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El însuşi are grijă de voi“ (I Petru 5, 6-7).

O, tu, oaia din turma cea binecuvântată a Domnului, stai liniştită în mâna Lui! Predă-te cu totul Lui şi nu te împotrivi! Împotrivirea noastră nu foloseşte la nimic, căci, atunci când Păstorul nostru cel Mare vrea să ne tundă, apoi El tot o face. Cu toată împotrivirea noastră, nu putem face nimic altceva decât doar atât că, zvârcolindu-ne sub foarfecele Lui, am putea să fim tăiaţi şi răniţi; în loc de o lovitură, să primim două.
Plugarii din ţările Răsăritului au un fel de bold special pentru boii care se lasă pe tânjală. Are plugarul un bold (spin) pe care îl înfige în pie­lea boului, ca să păşească mai repede. Îl înfige puţin şi boldul nu doare prea mult, dacă boul stă liniştit. Dar, dacă boul zvârle cu piciorul, boldul îndată intră adânc în carne, sloboade sânge şi doare.

Aşa va fi şi cu noi când ne răzvrătim contra „boldului“ cu care Domnul ne împinteneşte să mergem mai repede pe calea mântuirii.
O, ce nebunie este a te răzvrăti sub foarfecele Domnului! Cu toate gemetele noastre, noi nu putem face nici să plouă, nici să stea ploaia. Putem noi câştiga vreun ban prin nelinişte sau să cumpărăm vreo pâine prin tânguire? Atunci ce vrem cu răzvrătirea sub foarfecele Domnului?
Murmurarea este distrugerea răsuflării noastre celei duhovniceşti, iar neliniştea este o pierdere zadarnică de timp.
Stai liniştit în mâna Domnului! Aceasta aduce sufletului binecuvântare. Omul – zicea un sfânt părinte – atunci este mai aproape de porţile cerului, când se supune cu totul şi deplin voinţei lui Dumnezeu.
Eu – care scriu aceste rânduri – am cunoscut aproape în fiecare an „foarfecele“ Domnului. Sărut aceste foarfeci şi le doresc mereu, căci prin ele mi-a venit mângâierea şi puterea Duhului Sfânt.
Voi, toţi care cunoaşteţi aceste foarfeci – mărturisiţi pe tot locul binecuvântările lor şi îndemnaţi pe toate „oile“ să stea liniştite sub mâna cea scumpă a Tunzătorului.

Rugăciunea noastră cea de fiecare zi să ne fie aceasta: O Doamne, fă cu mine, robul Tău, ceeace Tu voieşti şi când Tu voieşti. Hotărăşte-mi ce voieşti Tu: cinste sau necinste, bogăţie sau sărăcie, boală sau sănătate, bucurie sau mâhnire... Eu toate le voi primi vesel din mâna Ta şi voi lăuda neîncetat Numele Tău. Amin.

Părintele Iosif Trifa, din ”Ca o oaie fără glas”
Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001

Niciun comentariu: