Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare) Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci ce sângerează lumină.
duminică, 5 aprilie 2009
Şoapte de seară…
Soapte de seară,
plecaţi de aici!
Plecaţi oriunde
şi nu vă mai uitaţi înapoi!
Gânduri ce-mi tulburaţi iară
rugăciunea de seară,
plecaţi peste genune!...
Lăsaţi-mi clipele de rugăciune
să se prelungească ca un ecou
spre omul din lăuntru,
cel născut din nou...
Să nu simt timpul ce se stinge
când doresc a-L atinge
doar pe Domnul meu,
şi să-L am doar pe El
mai multă vreme în preajmă...
Doamne, îţi ofer perna mea...
cândva mirosind a levănţică,
să fie acum perna Ta,
să-Ţi pui capul pe ea şi,
de acolo, să mă priveşti
şi să cauţi în lăuntru
şi să distingi ce este bine
şi ce este rău.....
Şi, Doamne,
să îmi şopteşti,
mustrător şi alinător
toată vina zilei,
pe care mi-o ierţi
şi mi-o îndrepţi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu