Nu, nu este ce credeti, nu am intrat in campanie electorala dar, cuvintele acestea sunt adevarate chiar daca nu raspund la intrebarea unde suntem dupa 20 de ani, cel putin ne pune pa ganduri. Repet din nou, nu fac campanie electorala.
"Au trecut aproape douazeci de ani de la caderea dictaturii comuniste. O natiune intreaga a trait speranta libertatii, si-a dorit progresul si a asteptat implinirea unui vis atat de mult amanat de istorie. Cand un popor nu mai poate indura, cand un sistem isi umileste proprii cetateni, cand nu mai avem demnitate si nici speranta, atunci se petrec marile schimbari. Pentru ca viata fiecaruia dintre noi este facuta deopotriva din idealuri si din lucruri simple.
Din anul 1990 incoace, odata la patru ani s-au pus in miscare forte care au pretins, in diferite forme, ca vor schimba Romania. Au iesit sau au fost scosi oameni in strada, s-au fluturat steaguri, s-a baut sampanie si s-a intrat cu seninatate intr-un nou mandat de dezamagiri. Desigur, libertatile au progresat. Dar, in timp, democratia s-a inhibat.Luptele politice s-au dat pe toate fronturile: stanga impotriva dreptei, rosii impotriva portocaliilor, verzii impotriva nationalistilor. In timpul acesta, respectul fata de institutii, profesionalism si valori s-a manifestat foarte rar.Democratia a fost redusa la o lupta permanenta pentru putere, in care cetateni romani au fost asmutiti impotriva altor cetateni romani sau impotriva propriilor institutii si simboluri. Doar pentru ca acestea din urma nu conveneau celor cu putere. In tot acest timp, paradoxal, speranta a fost mentinuta de o sursa negativa: am urat pe cei dinaintea noastra, i-am negat pe cei dinaintea noastra si i-am facut vinovati de tot ce nu ne puteam noi asuma.
Acum douazeci de ani nu am tanjit numai dupa libertate si democratie, dar si dupa lege, adevar si dreptate, corectitudine, respect si demnitate. Nu toate acestea au fost dobandite cu adevarat.
Unde suntem dupa douazeci de ani?
La nivelul vietii publice:
• Avem un Stat asezat la bunul plac al unor persoane.
• Avem o democratie reflectata in legi care nu se respecta, in frunte cu Constitutia.
• Avem libertate individuala, dar tot mai multe abuzuri asupra ei.
• Avem sute de mii de oameni care nu mai au ce sa munceasca, pentru ca nu ne-am gandit la siguranta locului de munca si la constructia durabila a tarii.
• Avem grija zilei de azi si nu prea credem in cea de maine.
• Nu avem institutii, lideri si valori de care sa fim mandri sau siguri.
• Am pierdut instinctul binelui si persistam inexplicabil in aceleasi greseli.
Modul in care ne-am tratat institutiile Statului si in care ne-am comportat unii cu altii ne-a aruncat intr-un cerc vicios si a ruinat fiecare sursa de progres. In toti acesti ani nu am pus mai deloc omul potrivit la locul potrivit. Politica nu a servit institutiile, ci si le-a aservit. Fara institutii puternice si respectate, alternanta partidelor la putere a facut inutil pana si votul negativ. Intr-un straniu mod democratic, oamenii vin la vot, dar votul lor nu mai conteaza, din cauza celor alesi si al sistemului din care ei provin. Aceleasi persoane fac mereu jocul puterii, prizonieri ai propriului lor cerc, substituind bunul plac eticii institutionale....
In toti acesti douazeci de ani, sistemul a depins mereu, prea mult, de comportamentul si de actiunile indivizilor, de multe ori incompetenti. Mercantilismul si superficialitatea au mentinut mediocritatea in spatiul public, au instalat modele false, cu grave consecinte sociale....
Nu este nici un secret aici. Oamenii de calitate, profesionistii nu divizeaza, nu distrug. Profesionistii inspira, construiesc si unesc. Aduc valoare breslei lor, aduc valoare epocii si tarii lor, lucrand impreuna. Profesionistul uneste, diletantul dezbina!....
Raspunsurile nu vin de la un singur om, solutia nu sta in mana unui tatuc care ne conduce viata si destinul. Speranta este in noi, ea vine prin noi insine. Speranta sta in tinerii de astazi, care nu erau nascuti in anul 1989. Speranta este in varstnicii care si-au inceput viata intr-o Romanie care nu statea cu capul plecat si cu mana intinsa. Speranta este in cei trei milioane de romani care ne reprezinta cu cinste in Europa si America si in milioanele de peste Prut. Speranta sta in toti cei care nu s-au lasat dezradacinati in patruzeci de ani de comunism si douazeci de ani de iluzii. Speranta sta in independenta noastra. Independenta fata de jocul politic de dragul puterii. Independenta fata de prejudecati...."
- fragment din cuvântul Principelui Radu la anunţarea candidaturii pentru funcţia de preşedinte al României -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu