Ce trist eşti Tu, Iisuse,
Când mergeam după Tine
Cu prea mult râs şi cântec
Iar lacrimi prea puţine.
Căci râsul are pururi
O parte vinovată,
Şi cântecul adesea,
- dar plânsul niciodată.
Ce-ndurerat eşti , Doamne,
Când inimile-s pline
Cu prea mult râs şi cântec,
Iar lacrimi prea puţine;
Căci râsul totdeauna
Un fel lumesc arată,
Şi cântecul adesea,
- dar plânsul niciodată.
Ce trist ni-e totul , Doamne,
Când viaţa ni se ţine
Cu prea mult râs şi cântec
Iar lacrimi prea puţine.
Tu plâns avut-ai ,Doamne,
Prea des în viaţa toată,
Cântare mai puţină,
Dar râsul niciodată.
scrisă de fr. Traian Dorz
cântă fr. Nelu si Gelu
Când mergeam după Tine
Cu prea mult râs şi cântec
Iar lacrimi prea puţine.
Căci râsul are pururi
O parte vinovată,
Şi cântecul adesea,
- dar plânsul niciodată.
Ce-ndurerat eşti , Doamne,
Când inimile-s pline
Cu prea mult râs şi cântec,
Iar lacrimi prea puţine;
Căci râsul totdeauna
Un fel lumesc arată,
Şi cântecul adesea,
- dar plânsul niciodată.
Ce trist ni-e totul , Doamne,
Când viaţa ni se ţine
Cu prea mult râs şi cântec
Iar lacrimi prea puţine.
Tu plâns avut-ai ,Doamne,
Prea des în viaţa toată,
Cântare mai puţină,
Dar râsul niciodată.
scrisă de fr. Traian Dorz
cântă fr. Nelu si Gelu
Un comentariu:
Mulţumesc mult, Sorin, pentru această postare!
Amintiri dragi mă învăluie cu această melodie...Ştiu istoria ei...O cântam pe vremuri cu Nelu, finul nostru...El era în dragostea dintâi, dragoste ce reînviase şi în noi...
Ce minunate clipe!
Mesajul versurilor este minunat!
Ca tineri, pe vreme aceea, aveam nevoie să mai medităm la câtă jertfă s-a dat pentru noi pe cruce...
Am învăţat să plângem cu Domnul Iisus, fiindcă îl simţeam cum şi El plângea cu noi...sau pentru noi...
Mulţumesc din nou, Sorin, pentru aceste amintiri frumoase ce mi-au încălzit inima şi mi-au umezit ochii.
Fii binecuvântat!
Trimiteți un comentariu