Nu ştiam exact la ce să mă aştept când am pornit spre castel în ziua de 25 octombrie 2025. Mă gândeam la un festival frumos, dar ce a urmat a fost mult mai mult: un amestec de istorie, gusturi adevărate, meşteşug şi aer de sărbătoare, toate într-un loc cu poveşti.
Am ajuns în satul Săcel, judeţul Hunedoara, unde castelul impunător al familiei Nopcsa domină la marginea pădurii într-o linişte rămasă din altă epocă. Structura fusese construită la începutul secolului XIX de nobilii din familia Nopcsa, într-un stil care combina elemente baroc-târzii şi neogotice, simbol al puterii locale de altădată.
Faţadele proaspăt renovate, ferestrele ample care prind lumina exact cum ar merita un castel cu poveşti - toate acestea te fac să simţi că păşeşti într-o carte de istorie. Ştiam că fusese părăsit decenii la rând, aproape în ruină, dar restaurarea recentă îi oferise o nouă viaţă.
În curtea castelului, Festivalul Vânătorilor de la Castelul Nopcsa, aflat la prima ediție, a adus laolaltă pasionaţi, profesionişti şi vizitatori - iar eu eram acolo ca unul dintre ei, pentru prima dată.
Ce-am trăit “pe viu”
Curtea era plină la prânz: standuri, ceaune fumegânde, oameni care îşi povesteau experienţele, copii fascinaţi de demonstraţii, meşteri care pictau lemn sau ceramică. Iată câteva momente pe care le voi păstra multă vreme:
Am gustat din preparatele din ceaun - concursul „Cel mai bun ceaun vânătoresc” era în plină desfășurare, cu degustări gratuite şi cozi de aşteptare.
Am stat la demonstraţii de tras la ţintă şi lecţii de şoimărit.
La atelierele de pictură pe lemn şi ceramică m-am oprit mai mult decât plănuisem, uitându-mă la mâinile dibace care transformau materialul brut în artă.
Am lăsat muzica să-mi încânte urechile cu ecouri de tradiție, m-am bucurat de revederea prietenilor, iar fiecare clipă a prins viață în fotografii ce vor păstra pentru totdeauna farmecul acestui eveniment.
Gastronomia a fost cu adevărat vedeta pentru mine. Am savurat:
Mistreţ la proţap, carne de vânat în ceaun, supă de fazan (pregătită chiar de Ciprian Ștefan, director la muzeul ASTRA din Sibiu)
Mezeluri şi cârnați din mistreţ, salam şi pastramă de cerb
Slăninuță și alte preparate locale - într-o atmosferă în care mirosul bunătăţilor şi entuziasmul oamenilor creau ceva unic.
Toate acestea în curtea castelului restaurat.
Ce-am
aflat despre castel şi importanţa sa
Mi-am luat un moment să privesc clădirea şi să mă gândesc la ce înseamnă: lucrările de reabilitare s-au încheiat în iunie 2024, după aproape cinci ani de intervenţii.
Castelul îşi redeschidea porţile pentru public, cu expoziţii şi spaţii de muzeu, administrat de Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva.
În interior, am aflat şi despre familia Nopcsa: baronul Franz Nopcsa (sau Ferenc) - paleontolog, aventurier, parte dintr-o poveste complicată dar fascinantă, care are legătură cu domeniul acesta şi cu Țara Hațegului.
Concluzia
mea: am să revin
La finalul zilei, am plecat cu sufletul plin: nu doar pentru gusturile, nu doar pentru eveniment, dar pentru contextul în care toate acestea s-au petrecut - într-un castel care a învins timpul şi uitarea, într-un peisaj care merită explorat.
Organizatorii îşi propun să transforme acest festival într-o tradiţie anuală - iar eu, ca participant la prima editie, mă simt norocos să fiu martor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu