Domnul este Stânca mea - Cântarea lui David–II Samuel 22, 2

Câtă dragoste de Dumnezeu şi câtă încredere în Domnul au fost în inima lui David! Fără a-L cunoaşte pe Domnul Hristos în felul strălucit în care ni S-a descoperit acum nouă, fără a-L numi cu numele sub care Îl cunoaştem noi astăzi, David a avut totuşi un presimţ atât de pătrunzător, încât vorbeşte despre Domnul Iisus cu aceeaşi dragoste, şi putere, şi credinţă cu care vorbesc Sfinţii Apostoli şi mărturisitorii creştini.

Cât de minunate sunt chiar şi cuvintele cu care începe această cântare: Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca în care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorue, Tu mă scapi din silnicie…

Cât de adâncă părtăşie cu Domnul a putut avea un astfel de suflet! Ce încredere în Dumnezeu şi ce bizuire pe Numele Domnului a avut el!

Toată istoria vieţii lui David şi toate cuvintele cântărilor lui David îl arată ca pe un mare şi smerit om după inima lui Dumnezeu (Fapte 13, 22).

De aceea el a fost unsul Domnului, ocrotitul Lui, alesul Lui păzit şi izbăvit de Domnul în chip minunat, înălţat şi răsplătit de Domnul cu o cunună şi cu o strălucire unică nu numai în Vechiul, ci şi în Noul Testament. Nu numai în poporul său, cel numărat, ci şi în cel nenumărat al lui Dumnezeu.

Hristos este o stâncă nu numai neclintit de puternică, dar şi strălucit de înaltă.
Acela care stă zidit puternic în Hristos nu numai că este păstrat nebiruit în vreme de furtuni, dar vede şi mai înalt şi mai larg în vremea de după furtună.

Tăria şi înălţimea stâncii îi dau un simţământ de putere şi de înţelepciune. Îl fac nu numai sigur pe temelia sa, ci şi luminos prin locul unde l-a ridicat Dumnezeu.

Slavă Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care prin Duhul Tău i-ai luminat şi i-ai întărit pe aleşii Tăi atât din Vechiul, cât şi din Noul Aşezământ (I Petru 1,10)!

Pe toţi ai Tăi i-a făcut puternici tăria Ta şi înalţi, slava Ta.
Cu cât s-au alipit mai mult de Tine, cu atâta i-ai făcut mai neclintiţi.
Şi cu cât s-au smerit ei mai mult, i-ai făcut Tu mai înalţi (Matei 23, 12).
Ajută-ne şi pe noi să le urmăm pilda, ca să le moştenim răsplata. Amin.

Traian Dorz

din volumul "Hristos - Pâinea noastră zilnică"