Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc, vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc
- numai Adevărul este-acelaşi soare.
Iarba se usucă, frunza cade iar
apa-şi face vaduri, altele într-una,
peste toate-n lume plânge-un “în zadar”
- numai în iubire cânt-un “totdeauna”.
Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier
- numai conştiinţa sfântă e uşoară.
Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători
cei aproape astăzi, ţi-s departe mâne
oamenii, ca anii-s aburi trecători
- numai Domnul singur neschimbat rămâne.
…Nu-ţi lega de nimeni inima acum
ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,
leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum
singur El rămâne veşnic lângă tine.
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu