Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare) Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci
ce sângerează lumină.
vineri, 4 martie 2011
Pr. Prof. Vasile Mihoc - Oastea Domnului şi suferinţele ei (Sibiu, 13 feb. 2011)
( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la Radio Oastea Domnului
din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )
2 comentarii:
Anonim
spunea...
as dori un raspuns la o intrebare mai delicata am luat legamint si am tendinta sa gresesc pentru ca satana imi da tircoale.as dori o indrumare
"Hotărârea noastră contra păcatelor n-ajunge nimic dacă n am îngenuncheat la picioarele Crucii şi nu stăm mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii" Spune Parintele Iosif Trifa in cartea "Ce este Oastea Domnului?", p. 72 , asa ca fratele meu trebuie sa ne inarmam cu multa rugaciune si trezvie. "Există numai un singur legământ. El nu poate fi nici schimbat, nici înlocuit, cum nu este schimbat legământul lui Dumnezeu, ci rămâne pe totdeauna acelaşi. Noi putem să ni-l reînnoim, din când în când, dar să-l schimbăm nu putem niciodată. Cine şi-l schimbă – şi-l calcă. Şi vai de cel ce-şi calcă legământul său cel unic! ", adauga fr. Traian Dorz.
" intra în Oastea Domnului înseamnă a intra în declaraţie de război cu Ispititorul diavol. Ai intrat în Oaste? Ai intrat cu adevărat în Oaste? Vei avea îndată atacul lui Satana! Ai intrat în Oaste? Apoi să ştii, dragul meu, că s-a sfârşit cu „liniştea“ ta de mai nainte. Se vor porni îndată contra ta hulele, batjocurile, prigoanele. Dar tu să nu te miri de lucrul acesta şi, mai ales, să nu te sperii! Acest lucru trebuie să se întâmple, e firesc să se întâmple. Oare de ce? Pentru că diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Până când omul petrece în fărădelegi, are „linişte“. Diavolul nu se ocupă mai de-aproape cu el; doarme diavolul liniştit, ştiindu-l cucerit pentru împărăţia iadului. Dar îndată ce omul începe a se trezi la o viaţă nouă, se trezeşte şi diavolul şi mişcă toate meşteşugurile lui ca să nu-şi piardă credinciosul. Aşa e şi cu tine. Până când ai trăit în „lume“, în păcate, ai avut „linişte“. Acum însă ai necazuri, pentru că Satana se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Deci nu te speria de cele ce vin peste tine, după ce ai intrat în Oaste. Ar fi mai rău dacă n-ar veni. Ar fi un semn rău că n-ai intrat cu adevărat în Oaste. Când cineva intră cu adevărat în Oaste, diavolul începe îndată atacul contra lui. Acest atac este intern şi extern. Unul dintre cei intraţi în Oastea Domnului îmi scrie că, de când a intrat în Oaste, îl chinuie par-că şi mai mult patima beţiei şi celelalte patimi ce le-a avut. Acesta este atacul cel intern, lăuntric. Când omul se hotărăşte la o viaţă după Evanghelie, Satana pune foc mai mult în patimile ce le-a avut, şi miere mai multă pe otrava plăcerilor. Tânărului din Evanghelie i s-a făcut mai rău când S-a apropiat Mântuitorul de el cu mântuirea (Marcu 9, 14-29). Diavolul făcea ultimele zvârcoliri, ca să nu-l scape din lanţurile lui. În atacurile sale, Satana foloseşte apoi lu-mea şi pe „oamenii cei lumeşti, care nu primesc lucrurile Duhului, căci pentru ei sunt o nebunie“ (I Corinteni 2, 14). Pe „oamenii lumeşti“ îi foloseşte Satana să ispitească cu ajutorul lor pe cei intraţi în Oaste; să-i batjocorească şi să-i prigonească. " aceste cuvinte ale Parintelui Iosif Trifa, cred ca sunt indeajuns sa intelegem ce trebuie sa facem. Dumnezeu te cunoaste chiar daca te-ai semnat "anonim", ma voi ruga sa te ajute sa-ti pastrezi legamantul.
2 comentarii:
as dori un raspuns la o intrebare mai delicata am luat legamint si am tendinta sa gresesc pentru ca satana imi da tircoale.as dori o indrumare
"Hotărârea noastră contra păcatelor n-ajunge nimic dacă n am îngenuncheat la picioarele Crucii şi nu stăm mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii" Spune Parintele Iosif Trifa in cartea "Ce este Oastea Domnului?", p. 72 , asa ca fratele meu trebuie sa ne inarmam cu multa rugaciune si trezvie. "Există numai un singur legământ. El nu poate fi nici schimbat, nici înlocuit, cum nu este schimbat legământul lui Dumnezeu, ci rămâne pe totdeauna acelaşi. Noi putem să ni-l reînnoim, din când în când, dar să-l schimbăm nu putem niciodată. Cine şi-l schimbă – şi-l calcă. Şi vai de cel ce-şi calcă legământul său cel unic! ", adauga fr. Traian Dorz.
" intra în Oastea Domnului înseamnă a intra în declaraţie de război cu Ispititorul diavol.
Ai intrat în Oaste? Ai intrat cu adevărat în Oaste? Vei avea îndată atacul lui Satana!
Ai intrat în Oaste? Apoi să ştii, dragul meu, că s-a sfârşit cu „liniştea“ ta de mai nainte. Se vor porni îndată contra ta hulele, batjocurile, prigoanele. Dar tu să nu te miri de lucrul acesta şi, mai ales, să nu te sperii! Acest lucru trebuie să se întâmple, e firesc să se întâmple.
Oare de ce? Pentru că diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Până când omul petrece în fărădelegi, are „linişte“. Diavolul nu se ocupă mai de-aproape cu el; doarme diavolul liniştit, ştiindu-l cucerit pentru împărăţia iadului.
Dar îndată ce omul începe a se trezi la o viaţă nouă, se trezeşte şi diavolul şi mişcă toate meşteşugurile lui ca să nu-şi piardă credinciosul.
Aşa e şi cu tine. Până când ai trăit în „lume“, în păcate, ai avut „linişte“. Acum însă ai necazuri, pentru că Satana se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios.
Deci nu te speria de cele ce vin peste tine, după ce ai intrat în Oaste. Ar fi mai rău dacă n-ar veni. Ar fi un semn rău că n-ai intrat cu adevărat în Oaste.
Când cineva intră cu adevărat în Oaste, diavolul începe îndată atacul contra lui. Acest atac este intern şi extern.
Unul dintre cei intraţi în Oastea Domnului îmi scrie că, de când a intrat în Oaste, îl chinuie par-că şi mai mult patima beţiei şi celelalte patimi ce le-a avut. Acesta este atacul cel intern, lăuntric. Când omul se hotărăşte la o viaţă după Evanghelie, Satana pune foc mai mult în patimile ce le-a avut, şi miere mai multă pe otrava plăcerilor. Tânărului din Evanghelie i s-a făcut mai rău când S-a apropiat Mântuitorul de el cu mântuirea (Marcu 9, 14-29). Diavolul făcea ultimele zvârcoliri, ca să nu-l scape din lanţurile lui.
În atacurile sale, Satana foloseşte apoi lu-mea şi pe „oamenii cei lumeşti, care nu primesc lucrurile Duhului, căci pentru ei sunt o nebunie“ (I Corinteni 2, 14). Pe „oamenii lumeşti“ îi foloseşte Satana să ispitească cu ajutorul lor pe cei intraţi în Oaste; să-i batjocorească şi să-i prigonească. " aceste cuvinte ale Parintelui Iosif Trifa, cred ca sunt indeajuns sa intelegem ce trebuie sa facem.
Dumnezeu te cunoaste chiar daca te-ai semnat "anonim", ma voi ruga sa te ajute sa-ti pastrezi legamantul.
Trimiteți un comentariu