Dacă Biserica n-ar fi avut mucenici, ar fi venit sfârşitul lumii de mult. Pentru că numai mărturia cea jertfelnică a făcut să reziste credinţa. Cum spunea Tertullian, „Sângele martirilor este sămânţa creştinilor”…. Dar nu trebuie să aşteptăm prigoana sângeroasă. Creştinismul e prigonit de diavol de două mii de ani. Cu sânge sau fără sânge, nu contează. Niciodată diavolul nu i-a lăsat în pace pe creştini. El l-a bătut pe Sfântul Antonie cel Mare atât de tare, încât de-abia a putut sfântul să rabde loviturile… Când i S-a arătat mai apoi Hristos sfântului, acesta L-a întrebat: „Unde ai fost, Doamne? De ce m-ai părăsit?” Şi Hristos i-a răspuns: „Am fost cu tine!” Noi nu vrem să pătimim pentru Hristos şi nu vrem să auzim mărturia aceasta, că Hristos e cu noi la vreme de încercare.”
“Ce este împlinirea în Hristos?
Greu de zis! Cred că o mie de tineri creştini se împlinesc într-o mie de feluri diferite. Să nu mai poţi de bucurie, să nu mai poţi de linişte, să nu mai poţi de recunoştinţă, de mulţumire, de... Cum e când dai un examen şi ai luat examenul respectiv? Te bucuri foarte tare. Vrei să ocupi un post, un loc de muncă, dai un examen, l-ai luat, te bucuri foarte mult. Ei, în Biserică te bucuri foarte mult că Dumnezeu te iubeşte, te bucuri foarte mult că Hristos vrea mântuirea ta, oricât ai fi de rău, de egoist, de zgârcit! Totul e să-ţi dai seama că eşti şi te poţi schimba. Eu cred că cel mai mare fariseu, cel mai făţarnic om se poate schimba, dacă vrea să se schimbe. “
“La o conferinţă am întrebat în glumă : „Ştiţi care este tipul de soldat universal pe care-l propune Biserica?” „Nu”, au răspuns cei din sală. „Este tânăra din faţă.” Şi am arătat cu degetul o femeie la vreo 60-65 de ani, o femeie care e plină de energie, zici că a băut spirt, nu se potoleşte, tot timpul să facă ceva, să dreagă ceva. Am fost găzduit la ea acasă după o conferinţă şi am văzut câtă energie are, cât de activă e; când e de biserică – biserică, rugăciune, nevoinţă; când e de gătit, una-alta, se pricepe foarte bine. E oţelul optim produs de Biserica lui Hristos. Cred că Biserica ne face tineri. Între cei mai tineri oameni pe care i-am văzut au fost oamenii duhovniceşti”
“Ca să poţi ajunge în rai, trebuie să fii liber. Să iubeşti şi să fii liber să alegi raiul. Dar noi vrem să alegem iadul prin faptele noastre, iar lui Dumnezeu Îi cerem să ne mântuiască. Ne-am învăţat să enunţăm ca păcate mari homosexualitatea, consumul de droguri, beţia şi furatul, ca pe nişte refrene care ne măresc în proprii ochi: „Ce bine că noi nu suntem nici homosexuali, nu ne drogăm, nu furăm şi nici nu suntem beţivi”. Consider făţărnicia un păcat mare! Un părinte, Filothei Faros, observa că, dacă citim cu atenţie Noul Testament , vedem că Hristos nu a mustrat desfrânatele cum i-a mustrat pe făţarnici şi pe farisei. Ne-am obişnuit să considerăm făţărnicia şi fariseismul păcate mici, tocmai pentru că sunt păcate în care cădem adesea, fără să le conştientizăm. Am scris un articol, Cel mai mijlociu păcătos , în care arătam că ne place să ne considerăm întotdeauna păcătoşii de mijloc şi să-i arătăm cu degetul pe cei mai păcătoşi decât noi, refuzând să ne raportăm la ceea ce am putea fi dacă am avea o viaţă vie în Hristos. Ne este ruşine să facem o comparaţie obiectivă…”
“Ca să poţi ajunge în rai, trebuie să fii liber. Să iubeşti şi să fii liber să alegi raiul. Dar noi vrem să alegem iadul prin faptele noastre, iar lui Dumnezeu Îi cerem să ne mântuiască. Ne-am învăţat să enunţăm ca păcate mari homosexualitatea, consumul de droguri, beţia şi furatul, ca pe nişte refrene care ne măresc în proprii ochi: „Ce bine că noi nu suntem nici homosexuali, nu ne drogăm, nu furăm şi nici nu suntem beţivi”. Consider făţărnicia un păcat mare! Un părinte, Filothei Faros, observa că, dacă citim cu atenţie Noul Testament , vedem că Hristos nu a mustrat desfrânatele cum i-a mustrat pe făţarnici şi pe farisei. Ne-am obişnuit să considerăm făţărnicia şi fariseismul păcate mici, tocmai pentru că sunt păcate în care cădem adesea, fără să le conştientizăm. Am scris un articol, Cel mai mijlociu păcătos , în care arătam că ne place să ne considerăm întotdeauna păcătoşii de mijloc şi să-i arătăm cu degetul pe cei mai păcătoşi decât noi, refuzând să ne raportăm la ceea ce am putea fi dacă am avea o viaţă vie în Hristos. Ne este ruşine să facem o comparaţie obiectivă…”
“Nu ştiu dacă rezolvăm prea multe arătându-i cu degetul pe cei care se droghează. Cred că dacă i-am lua de mână şi le-am vorbi despre Hristos, şi le-am spune că Hristos vrea să-i împlinească, vrea să-i ajute, vrea să-i facă cu adevărat fericiţi, măcar unii s-ar putea întoarce. Şi am primit şi eu mărturii de la tineri care s-au drogat, mai mult sau mai puţin, şi care acum, în Biserică, şi-au găsit adevărata împlinire. Nu le-a fost uşor, le-a fost groaznic de greu, dar a meritat…”
“Cum arătăm celuilalt că-l iubim?... Trebuie trasată o linie între cum arătăm asta înainte de căsătorie şi cum o arătăm după căsătorie. Până la căsătorie trebuie să avem foarte mare grijă să nu lăsăm patima desfrâului sau alte patimi să ne murdărească povestea de dragoste – evident, şi după căsătorie trebuie să veghem asupra acestui lucru –, dar înainte de căsătorie trebuie să fim foarte atenţi, pentru că o strângere de mână poate să ceară mai mult, de la un luat de mână ajungi la un luat în braţe, la un sărut, două săruturi, trei săruturi şi până la urmă în pat. Trebuie ca tinerii care vor să se mântuiască să înţeleagă că trebuie să ţină cu dinţii de curăţia dragostei lor. Să aibă grijă de iubirea lor ca de o floare. Să-şi arate dragostea astfel încât să nu ofilească dragostea respectivă.”
“Noi, când ne ducem la duhovnic, căutăm să ne vorbească Hristos prin duhovnic, anulând personalitatea duhovnicului, transformându-l pe duhovnic într-un fel de roboţel. Dar Hristos nu vrea să anuleze libertatea duhovnicului. Şi fie că te duci la cel mai aspru duhovnic, fie că te duci la cel mai îngăduitor duhovnic, pentru credinţa ta, Dumnezeu poate să-ţi vorbească şi să te vindece, indiferent la care te-ai dus... Să încercăm să ne ducem la duhovnicul pe care-l considerăm cel mai potrivit pentru boala noastră, fără să suferim de fixismul că duhovnicul nostru e cel mai bun din lume.”
”Toţi avem vocaţia libertăţii la purtător. În generaţia aceasta a mergerii cu spatele către Împărăţie, a discursurilor calofile şi stilizării excesive a minciunii, e o onoare să fii out-sider. E extraordinar, e o minune să fii rebel pentru Hristos, să fii tu cel ce schimbă lumea, cel ce revoluţionează toate ale lumii. Fiecare tânăr, trăind responsabil, e o înfrângere pentru diavol, pentru cel care, necontenit, încearcă să ne subjuge libertatea, oferindu-ne surogatele de libertăţi “
“E vremea să ne dezintoxicăm de iluzii, să devenim super-eroi! Postura de erou e mulţumitoare doar pentru o parte din tineri. Vremurile de acum ne cer să fim rebeli până la capăt, să fim nonconformişti până la sfârşit! Ne-am prea cumetrit cu orice tentaţie cu care am venit în contact. Ne-am prea contaminat cu moda acestei lumi, a generaţiei lui „mi se rupe în paişpe”, generaţia lui „rangă şi mangă” sau a lui „lasă-mă să te las”! Hristos nu vrea să ne aplatizeze, înserieze, anihileze. El ne vrea aşa, contrişti , nonconformişti, neastâmpăraţi! Mai exact, ne vrea nebuni! El Însuşi ne spune aceasta! Într-adevăr, e o nebunie, acum, să vorbeşti de Hristos! Să-L mărturiseşti pe Hristos! Astăzi numai rebelii, cei neconformaţi cu lumea aceasta, nebunii o pot face! Vrei să fii liber şi rebel totodată? Cred că e o ofertă pe care ar trebui să o iei în calcul!”
Danion Vasile
din cartea: “UNDERGROUND Rebelii generaţiei NU”
convorbiri realizate de Romeo Petraşciuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu