Maica Domnului cinstită de Oastea Domnului

Vorbind despre Maica Domnului, trebuie neapărat menţionate temeiurile strict biblice ale cinstirii ei. Întâi, „Buna vestire” făcută de Înger că va naşte „pe Mesia”, dar, spre uimirea ei, fără de bărbat, doar din „Duhul Sfânt”. Apoi din Cântarea ei de mulţumire în smerenie, când a prevestit că „de acum mă vor ferici toate neamurile”. Apoi cu prilejul episodului petrecut în templu cu Copilul Iisus la 12 ani vorbind înţelept, despre care evanghelistul zicea că „Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima sa”. Iar mai apoi la „Nunta din Cana” când intervine la Fiul ei salvând situaţia jenantă dată de terminarea vinului, şi anume când ea zice: „Să faceţi tot ce vă va spune El” Şi după aceea la Cruce, când Domnul Răstignit are grijă să pună în relaţie de protecţie reciprocă, filială şi maternă, pe Maica Sa şi pe apostolul iubirii, Ioan, zicând: „Ioane, iată Mama ta...

Femeie, iată fiul Tău...” Şi nu în ultimul rând faptul că Maica Domnului se afla între ucenici aşteptând şi participând la „Pogorârea Duhului Sfânt”.

În ce priveşte Oastea Domnului, aceasta, prin pana înaripată a poetului Traian Dorz, a realizat în versuri o adevărată capodoperă de cinstire a Maicii Domnului, scriind cartea „Minune şi Taină” pe care, prefaţând-o, părintele Prof. Dumitru Stăniloae a scris:
„N-am întâlnit nicăieri descris atât de minunat duioşia dragostei ei de Maică. Ele, versurile, trezesc în cei care citesc aceste cântări o vibraţie până la lacrimi...” Şi dacă ulterior a fost nevoie de o prefaţare de prestigiu pentru o antologie cu cele mai frumoase şi pertinente poezii ale fratelui Traian Dorz – „Din pragul veşniciei” –, fiind solicitată D-na Acad. Prof. Dr. Zoe Dumitrescu Buşulenga, aceasta a rămas în expectativă, rezervată, până când a reuşit să-i parvină cartea „Minune şi Taină” cu prefaţa Părintelui D. Stăniloae. Atunci s-a hotărât prompt, indubitabil, să realizeze prefaţa solicitată, recunoscându-l şi pe fratele Traian Dorz în rândul marilor poeţi creştini: V. Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic... Să nu uităm că D-na Buşulenga era ucenica spirituală a părintelui Stăniloae, încă din timpul dictaturii ateo-comuniste...

Iată un exemplu concret de salvare a unui ostaş al Domnului, fapt menţionat chiar de Părintele Iosif în „Lumina Satelor”. Astfel, în Primul Război Mondial, tatăl fratelui Ghiţă Precupescu, numit tot Gheorghe, se afla în linia întâia pe front în Polonia. Într-o noapte, veghind într-un tranşeu cu arma în mână, are o scurtă vedenie: Maica Domnului, având lângă ea pe mama lui, rugându-se. Auzind un îndemn de a pleca din acel loc, el a şi plecat, scăpându-şi viaţa. Imediat pe vechiul loc a căzut o bombă, făcând o mare groapă. Ulterior, când s-a întors acasă, în permisie, a aflat că la acea dată şi oră mama lui se ruga cu foc Maicii Domnului pentru fiul ei, Gheorghe, de pe front.

Se ştie istoria dramatică prin care a trecut Oastea. Se ştie că însăşi Biserica n-a putut sprijini Lucrarea, în timpul dictaturii comuniste. Atunci cultele neoprotestante s-au oferit să „ajute” Oastea, tipărindu-i poeziile fratelui Traian Dorz peste hotare. Dar, scoţând din ele pe cele referitoare la Maica Domnului, au încercat să îndepărteze Oastea de Biserică şi să-l revendice tendenţios şi nejustificat pe poetul Oastei, ca neoprotestant. Dar ştim şi că de acest lucru ni se plângea adesea fratele Traian. Pe de altă parte, când dânsul încerca relegalizarea Oastei, Biserica, prin ierarhii ei, mai ales prin cei binevoitori (IPS.Teoctist, IPS Antonie, IPS Nicolae ş.a.), a apreciat mult Cartea-omagiu închinată Maicii Domnului, dar nu putea face mai mult decât atât în acele vremuri. Şi ne amintim cum, la un sfat frăţesc discret (de la Slobozia-Neamţ), ne spunea referitor la aceste demersuri: „Credem că Maica Domnului ne va ajuta să relegalizăm Oastea Domnului”. Şi n-a trecut mult, doarvreun an sau doi, şi-n condiţiile de libertate s-a putut realiza acest vis profetic! Oricum, profeţia Bătrânului Simeon, adresată direct Maicii Domnului, este grăitoare: „Iată, Copilul Acesta va fi rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora, fiind un semn care va stârni împotrivire. Căci chiar Sufletul Tău va fi străpuns de o sabie, pentru ca să se descopere gândurile multor inimi...”

Da, Maica Domnului, cultul ei este şi rămâne o sabie, un „punct nevralgic”, un criteriu de diferenţiere, care separă clar pe cei creştini ce o cinstesc de cei care n-o cinstesc.

Mircea ANDRONIC

Sursa:
Săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului, „Iisus Biruitorul” Anul XXII, nr. 13 (781) 21-27 MARTIE 2011, fondator Părintele Iosif Trifa.
Apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române