duminică, 4 iulie 2010

Despre televizor, internet si telefoane mobile


De multe ori ai auzit sau ai citit ca televizorul, internetul, telefonul mobil si multe altele sunt lucruri dracesti de care trebuie sa fugi, sa le scoti din casa ta pentru ca iti fac numai rau si vei avea mult de suferit.

Sa incercam sa patrundem putin in aceasta problema, macar ca suntem neputinciosi si slabi la minte, dar cu nadejdea la Dumnezeu ca ne va lumina spre cuvantarea adevarului si spre zidire duhovniceasca.

Astazi suntem inconjurati de atatea lucruri, roade ale ingeniozitatii omului, unele bune altele mai putin bune.
Orice lucru are mai multe utilizari, depinzand de ce vrem noi sa face cu el. Sa luam niste exemple :
- Televizorul poate fi folosit pentru a vedea Sfanta Liturghie transmisa direct, sau un interviu cu vreun parinte induhovnicit, sau imagini din Muntele Athos … dar poate fi folosit pentru a vedea filme cu violenta, cu erotism, pornografice ….
- Internetul poate fi folosit pentru a comunica cu o ruda din alta tara, avand posibilitatea sa o vezi si sa o auzi in timp real, poate fi folosit pentru a raspunde la un email, sau pentru a te informa, sau pentru a cauta carti duhovnicesti … dar poate fi folosit pentru a cumpara droguri, sau arme, sau pentru a racola tineri pentru trafic de carne vie…
- Telefonul mobil poate fi folosit pentru a comunica cu cei dragi, pentru a comunica chiar si cu duhovnicul atunci cand se afla departe … dar poate fi folosit si pentru a insela oamenii, pentru a face avansuri si propuneri indecente …

Deci vedem, ca aproape orice lucru poate fi folosit bine sau rau.
Unii duhovnici interzic televizorul cu desavarsire fiilor sai, dar eu pun urmatoarea situatie : un om bolnav, paralizat, ce sta pe varful unui deal, care nu are cum ajunge la Biserica, iar preotul ajunge prea rar si sta prea putin la el. Oare daca-i spui ca Duminica sa se uite la Sfanta Liturghie transmisa in direct de la Patriarhie si sa asculte cuvantul de invatatura, gresesti ? Eu zic ca nu gresesti, este adevarat ca nu se compara cu Sfanta Liturghie la care participi efectiv, in mijlocul bisericii si la fel de adevarat e ca cei care privesc la televizor transmisiunea directa din comoditate, nu din neputinta, gresesc foarte mult ; dar eu ma refer la cazul nostru, unde omul acela, gaseste putina alinare si aude Cuvantul lui Dumnezeu.

Internetul pe buna dreptate il pot numi gradina diavolului, cred ca majoritatea sondajelor facute printre cei ce il folsesc vor indica un fapt foarte grav : majoritatea foloseste internetul pentru a avea acces la pornografie, la filme si muzica piratata. Din aceste considerente pot spune ca este un taram al diavolului si al faradelegii.
Gandul meu se duce mult inainte, aproape acum 2000 de ani, cand Sfantul Apostol Pavel numit si al neamurilor, a inceput sa propovaduiasca Evanghelia la popoarele pagane. Oare ce a gasit acolo ? Idolatrie, desfranare, crime si faradelegi fara numar. Nu era acesta un taram al diavolului ? Totusi aceasta nu la oprit sa intre in aces ogor plin de spini si buruieni si sa semene grau curat, si sa pliveasca si sa curete locul, facandu-l fertil si aducator de roada. Pe acest considerent folosesc si eu insumi computerul si internetul si avem un site, si alti credinciosi ravnitori au construit site-uri cu invatatura duhovniceasca, ziditoare de suflet, pentru a aduce un strop de lumina in intuneric.
Mi-au scris oameni in pragul sinuciderii, care nu ar fi mers in veci intr-o biserica si la un preot, dar pe internet au avut curaj din pricina anonimatului. Astfel de oameni pot fi lamuriti, poti sa le deschizi un pic ochii si sa-i indrepti spre biserica si preotul lor. Sigur, SPOVEDANIE PE INTERNET NU SE POATE FACE !
Dar un cuvant de intarire, de invatatura, de consolare poti sa-l dai fratelui tau aflat in suferinta.

Mobilul.
Imi aduc aminte cand au aparut telefoanele mobile, eram la facultate. Si am inceput sa vad diversi oameni ce le foloseau, inclusiv preoti, mi s-a parut dezgustator. Acum toti le folosim, inclusiv eu si telefonul in sine este o necesitate. Prin telefon reusesc sa tin legatura cu fiii duhovnicesti de mai departe, le poti da un sfat, le poti spune un cuvant folositor, mai mult telefonul iti poate salva viata ta sau a altuia. De exemplu, te afli pe un drum mai izolat, in fata ta are loc un accident, cei implicati sunt grav raniti ; tu sunand la 112 le salvezi viata, dar daca nu ai avea telefonul acela la tine, cu siguranta acei oameni vor muri.

De multe ori ai auzit ca prin telefon poti fi ascultat si localizat, ca tot ce faci pe computer este urmarit si inregistrat. Mai mult ca sigur ca este asa. Vorbind in numele meu as vrea sa spun urmatoarele: ce as avea de ascuns ? Ca il iubesc pe Dumnezeu ? Asta nu vreau sa ascund ci din contra sa spun tuturor cat de minunat este Dumnezeu, ce bucurii da sufletului, cate daruri minunate revarsa peste noi si multe altele. Sau ca sunt un mare pacatos ? Asta v-o pot spune eu, si o spun acum, nu trebuie sa aflati de la altii. Sunt un mare pacatos. Daca Sf. Apostol Pavel a spus ca e cel dintai dintre pacatosi, atunci cum sunt eu ?

Deci, inchei cu ce am inceput, sa ai draga frate discernamant duhovnicesc si dreapta socoteala, orice ai in jurul tau sa folosesti spre Slava lui Dumnezeu, cu multumire, fara a a cadea la extreme. Cheia pentru a nu gresi este sfatul duhovnicului, pe care trebuie sa-l ceri ori de cate ori e nevoie.

3 comentarii:

Miriam spunea...

Câtă dreptate are părintele!

Se comunică mult mai mult, decât acum 20 de ani, dar...mi-e aşa de dor să scriu şi să primesc o scrisoare :)
Tânjesc după nopţile albe când ne întâlneam cu vreun suflet drag după luni de dor, şi stăteam până în zori nemaisăturându-ne să ne sorbim unii altora cuvintele şi privirile...

Comunicarea prin intermediul internetului şi al telefonului e atât de necesară, atât de folositoare, dar nu suficientă. Mă folosesc din plin de aceste mijloace, dar am mereu sentimentul că persoana cealaltă e dincolo de un perete subţire...o aud, o simt, dar nu o pot vedea, nu o pot atinge...e ca o fata morgana...Iar tot ce a fost alinare a dorului de o clipă se transformă în dor şi mai mare, şi tot aşa, din dor în dor, ne târâm sau zburăm spre clipa revederii.

Când eram mai mică aveam o curiozitate: să văd artiştii din cutia aceea ce se numea televizor, sau difuzor radio :) Odată am desfăcut radioul din acest motiv.

După atâţia ani, uneori am acest sentiment cu telefonul...îl ţin mai cu drag în mână, sau îl lipsec mai tandru de obraz, depinde cu cine vorbesc :) O fi şi asta o deformare a noastră cauzată de tehnologie? Poate da, poate nu...

Sorin, tu ce spui?

Sorin M. spunea...

Eu nu mai spun nimic, va iau langa mine atunci cand imi lipsiti. E drept prin intermediul telefonului, dar cand va aud la capatrul celalalt al telefonului orice distanta dispare.

Televizoare Plasma spunea...

Da, sunt de acord ca ar trebui scoase din casa, dar fara ele nu putem trai