Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare) Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci ce sângerează lumină.
...ştiam că aşa o să păţesc...să mă umple plânsul...Mă uit la obrazul acesta care, de mult, s-a lipit de obrazul meu de fiecare dată când ne întâlneam...Aşa de dor mi se făcuse zilele acestea de adunările de demult, de fraţii de demult, de fr. Traian. Şi iată că prin acest filmuleţ, parcă ceva s-a mai alinat...sau poate că s-a aprins mai tare, nici eu nu mai ştiu...Simt doar o flacără arzândă...Spune fr Traian la un moment dat: ,,am scris memoriile...poate veţi ajunge să le citiţi..."Şi iată că, de 19 ani, suntem liberi să le tipărim şi să le citim...memorii pe care nu poţi decât să le citeşti plângând...Spunea un frate care a fost şi el închis, că fratele Traian a îndurat unele suferinţe despre care nu a putut povesti niciodată...dar în acele stări a avut cea mai mare alinare de la Dumnezeu. A trăit dureri şi bucurii, agonie şi extaz deopotrivă, dar care nu se pot povesti în cuvinte...Sorin, suntem binecuvântaţi cu astfel de înaintaşi!!!Doamne, Îţi mulţumim!
Trimiteți un comentariu
Un comentariu:
...ştiam că aşa o să păţesc...să mă umple plânsul...
Mă uit la obrazul acesta care, de mult, s-a lipit de obrazul meu de fiecare dată când ne întâlneam...
Aşa de dor mi se făcuse zilele acestea de adunările de demult, de fraţii de demult, de fr. Traian. Şi iată că prin acest filmuleţ, parcă ceva s-a mai alinat...sau poate că s-a aprins mai tare, nici eu nu mai ştiu...Simt doar o flacără arzândă...
Spune fr Traian la un moment dat: ,,am scris memoriile...poate veţi ajunge să le citiţi..."
Şi iată că, de 19 ani, suntem liberi să le tipărim şi să le citim...memorii pe care nu poţi decât să le citeşti plângând...
Spunea un frate care a fost şi el închis, că fratele Traian a îndurat unele suferinţe despre care nu a putut povesti niciodată...dar în acele stări a avut cea mai mare alinare de la Dumnezeu. A trăit dureri şi bucurii, agonie şi extaz deopotrivă, dar care nu se pot povesti în cuvinte...
Sorin, suntem binecuvântaţi cu astfel de înaintaşi!!!
Doamne, Îţi mulţumim!
Trimiteți un comentariu