Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare) Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci
ce sângerează lumină.
,,Prietenia şi iubirea păstraţi-o-n voi şi printre voi. Acestea sunt comori ce-n lume n-au nici pereche şi nici pret, dar focul lor nu arde bine decât când puneţi pe el toţi! Atunci când numai unul pune sau daca numai unii pun se stinge focul prieteniei şi focul dragostei curând iar după ce s-a stins, adesea acolo nu mai arde-n veci
cu bucuria şi lumina cu care-a ars acolo-ntâi. Iubirea când se stinge-n ură şi prietenia-n nepăsare nici o putere de pe lume nu le mai face cum au fost.
O, prietenia şi iubirea doar ele singure-au putut să ne arate, că sunt lucruri mai scumpe decât lumea-ntreagă, şi zile mai de preţ ca toată viaţa dinaintea lor şi oameni care valorează mai mult decât popoare-ntregi.
Dar, vai, ce face nepăsarea şi ura din aceste bunuri şi din comori fără de care viaţa nu-i decât amar. Cu câtă sete caută ura să nimicească tot ce-odată, era atât de drag şi dulce când dragostea ardea curat. În toată lumea asta mare nu mai încap atunci cei doi care-ncăpeau cândva pe-o bancă şi se-adăpau dintr-un pahar, nici unul nu se linişteste decât atuncea când îl ştie pe celalalt cât mai departe şi mai degrabă sub pământ.
Mai mult decât viaţa voastră păziţi iubirea dintre voi şi părtăşiile credinţei curate şi adânci mereu. Păstraţi curată-nvăţătura, ferindu-vă de tot ce-o strică, statornici ţineţi legământul ce l-aţi rostit întâia dată; puneţi pe focul lor cu toţii, remprospătându-le frumseţea cu fericirea bucuriei, iertării şi îmbrăţişării... Căci după ce din vina voastră s-or stinge-aceste flăcări sfinte zadarnic veţi vărsa amare suspinuri pe cenuşa lor.
2 comentarii:
Pentru cine doreşte şi textul iată-l aici:
,,Prietenia şi iubirea păstraţi-o-n voi şi printre voi.
Acestea sunt comori ce-n lume n-au nici pereche şi nici pret,
dar focul lor nu arde bine decât când puneţi pe el toţi!
Atunci când numai unul pune sau daca numai unii pun
se stinge focul prieteniei şi focul dragostei curând
iar după ce s-a stins, adesea acolo nu mai arde-n veci
cu bucuria şi lumina cu care-a ars acolo-ntâi.
Iubirea când se stinge-n ură şi prietenia-n nepăsare
nici o putere de pe lume nu le mai face cum au fost.
O, prietenia şi iubirea doar ele singure-au putut
să ne arate, că sunt lucruri mai scumpe decât lumea-ntreagă,
şi zile mai de preţ ca toată viaţa dinaintea lor
şi oameni care valorează mai mult decât popoare-ntregi.
Dar, vai, ce face nepăsarea şi ura din aceste bunuri
şi din comori fără de care viaţa nu-i decât amar.
Cu câtă sete caută ura să nimicească tot ce-odată,
era atât de drag şi dulce când dragostea ardea curat.
În toată lumea asta mare nu mai încap atunci cei doi
care-ncăpeau cândva pe-o bancă şi se-adăpau dintr-un pahar,
nici unul nu se linişteste decât atuncea când îl ştie
pe celalalt cât mai departe şi mai degrabă sub pământ.
Mai mult decât viaţa voastră păziţi iubirea dintre voi
şi părtăşiile credinţei curate şi adânci mereu.
Păstraţi curată-nvăţătura, ferindu-vă de tot ce-o strică,
statornici ţineţi legământul ce l-aţi rostit întâia dată;
puneţi pe focul lor cu toţii, remprospătându-le frumseţea
cu fericirea bucuriei, iertării şi îmbrăţişării...
Căci după ce din vina voastră s-or stinge-aceste flăcări sfinte
zadarnic veţi vărsa amare suspinuri pe cenuşa lor.
Traian Dorz"
Multumesc, chiar daca acum ai blogul tau, am ramas o echipa...
Trimiteți un comentariu