Un nou dar din partea Marianei:
( 27 aprilie 2009 – în neputinţă şi teamă...dorind a dărui mai frumos, mai înalt, ma sfânt..
Dor de Dor
De n-am să pot să-Ţi scriu, Iisus,
Un vers ţesut din dor şoptit,
Înalţă-mi zborul meu mai sus
Şă-Ţi simt iubirea de nespus
Şi să-nţeleg cât m-ai iubit.
De n-am să pot să-Ţi cânt în zori
O doină-n lacrimi de alint,
Iisus, sfinţeşte-mi tot ce simt
Şi scaldă-ai dragostei fiori
În licăriri de mărgărint.
De n-am să pot să Îţi şoptesc
Cuvântul cel de farmec plin,
Mă-nvaţă, Doamne, să iubesc
şi pune-n mine-un dor ceresc
să-mi ardă-n inimă deplin.
De n-am să ştiu să Te aştept
Cu candela de dor arzând,
Fă să-mi răsară-un soare-n piept,
Să strălucească înţelept
Întreaga zare luminând.
De n-am să pot să plâng de dor,
Simţindu-mi sufletul pustiu,
Adu al lacrimilor nor
Să-mi picure pe obrăjor
Stropi calzi din dorul cel mai viu.
Şi fii-mi, Doamne, Dorul meu,
Prieten drag şi Dumnezeu!
3 comentarii:
Cu totii trebuie sa iubim, Nu doar avem nevoie de iubire, ci trebuie sa iubim. Abia asa ne putem simti impliniti. Mi-am dat seama aseara ca prin iubirea neconditionata am ajuns sa iubesc pe foarte multi tineri si frati, pentru care am zis cuiva cu glas tare ca sunt in stare sa trec peste orice numai sa mai fiu odata cu ei.
probabil acest gand m-a insufletit sa scriu acel articol" Iubire haidem impreuna" Sora Mariana si fratele Costica sunt plini de dor si iubire, si ma bucur ca i-am cunoscut.
Poezia ta exprima foarte bine starile in care nu putem iubi, dar putem cere de la Domnul si El ne da de fiecare data Iubirea pentru toti cei de neiubit!
Slavit sa fie Domnul
Sorin, mulţumesc că ai pus ,,dorul" meu pe prima pagină :) Imaginea aleasă de tine e superbă!...parcă am citit chiar propria poezie cu alţi ochi:) Mereu alegi cele mai potrivite imagini!
Îmi place mult şi mă înviorează şi imaginea cu ploaia de la postarea precedentă. Ştiu cum e să cauţi imagini! Ia timp, te pune să alegi ceea ce mai frumos. Iar tu ai făcut asta pentru noi!...MULŢUMIM!!!
Alina dragă, mulţumesc de gândurile tale! Mă gândesc mereu, vorbesc cu mine însămi, îi spun şi Domnului, că fără o iubire puternică faţă de El şi faţă de semeni, nu putem face nimic, absolut nimic. Iar iubirea aceea puternică e chiar El.
Poezia am scris-o într-un moment în care am realizat că sunt datoare de mult mai mult pentru tot ceea ce primesc...Iubirea Lui merită atât de mult!!! Aş vrea ca iubirea mea şi dorul meu şi tot ce decurge din ele să fie cât mai frumos , cât mai sfânt, cât mai curat! Şi faţă de Dumnezeu, şi faţă de semeni!
Postarea de pe blogul tău mi-a făcut ziua mult mai frumoasă...am pus în practică câte ceva de acolo! MULŢUMESC!!!
daca vrei intra si la mine pe blog
Trimiteți un comentariu