marți, 28 aprilie 2009

Focul cuvântului biblic


"CUVÂNTUL MEU nu este el, oare, ca un foc? zice Domnul."

Iată, Însuşi Dumnezeu Îşi aseamănă cuvintele sale cu focul. Foc este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi toţi care citim şi ne hrănim cu acest Cuvânt cunoaştem acest foc. Ne-am încălzit şi ne încălzim cu el. L-am simţit şi-l simţim mereu.
Biblia este o Carte caldă; o Carte fierbinte. Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie este cald şi are putere de a încălzi, de a aprinde. Biblia are foc în ea. Are un foc deosebit despre care David simţea şi spunea că "i-a aprins rărunchi". Biblia are un foc care aprinde inima şi viaţa. Şi e firesc să fie aşa. E explicabil să fie aşa, pentru că Autorul Bibliei este Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este foc, căldură, clocot. Orice copil al lui Dumnezeu care citeşte Biblia se întâlneşte în ea cu Focul cel Ceresc. Orice copil al lui Dumnezeu care citeşte Biblia, aplecat în rugăciune, stă mereu sub botezul limbilor de foc. Aşa se explică de ce un creştin cititor din Biblie, un creştin biblic, este un om aprins pentru cele sufleteşti, este un "nebunatic", este mereu în clocot. Biblia este o magazie de foc ceresc, şi cine intră în ea se aprinde.

Nici o altă carte din lume n-are puterea ce o are Biblia de a-l aprinde pe om, de a-l încălzi, de a-l însufleţii şi de a-l face nebun pentru Domnul şi sufletul său. Nici o altă carte nu poate face acest lucru, pentru că nici o altă carte din lume n-are focul ce-l are Biblia. Focul cel Ceresc, Focul Duhului Sfânt.
Un creştin este - trebuie să fie - mai presus de toate un om cald, un om aprins, un om în clocot. Dar acest creştin aprins poate fi numai cel care se aprinde mereu şi cu focul cuvântului biblic.
"Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc...? - zice Domnul". Iată focul care ne trebuie pentru întreţinerea "căldurii" noastre, ca să fim nişte creştini calzi şi aprinşi! Un creştin biblic este un om aprins, veşnic înflăcărat pentru cele sufleteşti, veşnic în clocot. Dar îndată ce slăbeşte cu citirea Bibliei, cu râvna, îl vezi cum se răceşte, îl vezi cum ajunge şi el un "căldicel", ba chiar rece de tot. Răceala creştinilor de azi vine tocmai pentru că nu se apropie de Biblie, pentru că nu se apropie de focul cuvântului biblic.
Pentru satan şi împărăţia lui nu este nimic mai primejdios decât un creştin aprins, un creştin în clocot. De aceea, satan umblă şi el cu "foc" după oameni; umblă cu "focul" lui. Focul lui satan este: alcoolul, cârciumile, petrecerile, desfătările şi toate patimile cele rele. Şi, o, cum aleargă lumea la acest foc! Şi, o, cum se încălzeşte şi se aprinde lumea cu acest foc! Nu-l poţi apropia pe om de focul din Biblie, dar se duce nebuneşte la focul lui satan. Satan a umplut lumea cu focul lui. Şi e plină lumea de cei care ard şi se prăpădesc în acest foc pierzător de suflete.
Domnul strigă din cer de sus: "Foc este Cuvântul Meu! Aprindeţi-vă cu el!" Dar, drept răspuns, jos, în lume, creştinul se aprinde cu focul lui satan....
Îndeosebi, voi, tinerilor, privegheaţi mereu, căci mai ales după voi umblă satan să se apropie cu focul lui pentru voi e o îndoită biruinţă când vă cuprinde Focul cel Ceresc. Când focul tinereţii voastre e botezat cu Focul cel Ceresc, atunci voi puteţi face lucruri mari şi minuni mari.
Tineri, bătrâni, fraţi şi surori, apropiaţi-vă cu toţii de focul cuvântului biblic, ca să luaţi foc, căldură şi mântuire!"

Din cartea " Biblia - Cartea vieţii" scrisă de Părintele Iosif Trifa
Această carte o puteţi cumpăra de aici
Librăria "Oastea Domnului"

2 comentarii:

Costică spunea...

Slăvit să fie Domnul!

Când avem în noi ,,focul" acesta vom aprinde şi pe alţii pentru a cerceta Cuvântul Lui Dumnezeu. Şi apoi toţi împreună le vom face pe toate cu foc: şi mărturisirea şi rugăciune şi cântarea. Vom face împrună o un foc mare la care ar putea veni şi alţii să afle lumină şi căldură, să Îl afle pe Hristos.

Cât de grăitoare este cartea aceaata a părintelui Iosif Trifa!!!

Sorin M. spunea...

Da, asa este...sa ne rugam lui Dumnezeu ca odata aprins acest foc in noi sa ia proportii tot mai mari.

"Vino, Duhule Sfant, umple inimile noastre de jar si aprinde în ele focul iubirii Tale!
Patrunde, Doamne, cu focul Duhului tău Sfant, inimile noastre, ca sa-ti slujim cu suflet curat si bineplacut Tie. Amin."

O, daca am putea spune si noi ca fr. Traian Dorz:

"As vrea ca-n focul unic de-aprins si urias
al Dragostei si Jertfei, la cea mai ‘nalta para,
sa-mi pot topi fiinta, pin-la a fi partas
desavarsit de una cu tot ce-o sa ma ceara.
Cu-o inima-ncalzita in flacari pin-la alb
fierbinte si curata sa-nvalui lumea-ntreaga,
cu fiecare fapta sa-aduc un calm si cald
balsam pentru-o durere ce plinge
si se roaga.
Sa-mi contopesc fiinta cu Neamul meu erou,
cu-a lui insingerata istorie slavita,
ca sa ma-nalt cu dinsul
prin nasterea din nou
spre Ziua
si Cununa
si Plata stralucita…
As vrea,
– dar nu pot face sa sufar mai putin,
iubind mai cu masura
si dind mai cu crutare:
– camara-i tot mai goala,
dar drumu-i tot mai plin,
tot mai putin uleiul,
iar para tot mai mare!…
– O, Doamne, fa sa arda asa pin-la sfirsit
sa se imparta darnic, cu dragoste, si toata!"