luni, 27 aprilie 2009

Cum poate sa-ti fie foame de Cuvantul lui Dumnezeu si totusi sa-l neglijezi ca hrana zilnica?


La postarea anterioară cu "Pâinea cuvântului biblic", Alina Tănase a pus o întrebare cât se poate de serioasă şi foarte importantă şi tocmai de aceea am preferat să nu-i răspund tot printr-un comentariu ci printr-o nouă postare pe prima pagină. Cu siguranţă că raspunsul meu poate nu va mulţumii pe toată lumea, şi tocmai de aceea va provoc chiar de la începutul acestei postări şi vă rog să m completaţi, să mă corectaţi dacă este cazul, pentru ca în final să avem un răspuns ziditor pentru noi în primul rând şi apoi pentru ceilalţi semeni ai noştrii care îşi pun o astfel de întrebare. Iată întrebarea:

“Am o întrebare la care poate îmi poţi răspunde: Cum poate să-ţ0 fie foame de Cuvântul lui Dumnezeu şi totuşi să-l neglijezi ca hrană zilnică? De ce este aşa şi ce trebuie făcut ca să ne hrănim din Cuvânt zilnic cu aceeaşi ardoare?”

La întrebarea frăţiei tale, soră Alina, pentru început îmi pun înainte postarea anterioară referitoare la Biblie şi telefonul mobil şi spun: “Daca am fi mai atenţi la Sfânta Scriptură!”

NU putem răspunde la o astfel de întrebare fără a avea smerenia de a recunoaşte ce trebuie schimbat şi înoit în noi înşine. Se întâmplă în viaţa de zi cu zi ca atunci când eşti prins în treburi casnice şi nu numai să nu ai timp de hrană pentru trup şi atunci te amăgeşti cu o felie de pâine şi amăgirea aceasta ţine o vreme de foame. Diavolul, cu experienţa îndelungă pe care o are, va şti să exploateze locul slăbiciunii fiecăruia dintre noi, binenţeles, nu pentru a ne mântui, ci pentru a ne face să ne pierdem entuziasmul, pentru a face orice altceva numai să nu mai avem timp şi pentru Sfânta Scriptură. Şi deşi sufletul cere hrană duhovnicească, deşi este flămând îl amăgim cu un verset două crezând că-i deajuns şi amăgirea aceasta ţine de foame o vreme.
Fără discernământul rugăciunii, care aduce linişte şi pace, cel rău va reuşi, să ne fure întodeauna de la "gură" hrana cea de toate zilele. Şi astfel la un moment dat se va întampla şi cu sufletul ceea ce se întâmplă şi cu trupul - va slăbi, se va îmbolnăvi...
Putem oprii această slăbire şi îmbolnăvire prin nădejde şi rugăciune,folosind bine timpul clipei prezente, abandonând grijile de mâine în mâinile lui Dumnezeu şi bucurându-ne de prezentul cert al mântuirii noastre. Cel rău ştie să întârzie această bucurie a noastră prin pierderea timpului nostru pentru citirea Cuvântului Sfânt pentru alte scopuri aparent nobile dar, înşelătoare.
Ce trebui făcut ca să ne hrănim din Cuvânt zilnic cu aceeaşi ardoare?
Să conştientizăm că suntem oameni, că avem fiecare dintre noi defectele noastre, slăbiciunile şi pierderile noastre şi că Dumnezeu nu cere de la noi perfecţiune. Vor mai fi căderi, dar important pentru fiecare dintre noi este să nu descurajăm.
Pentru un trup sănătos medicii spun că trebuie respectat timpul pentru hrană şi sfatul acesta este valabil şi pentru suflet. Timpul pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie păstrat cu orice preţ fiindcă numai pierderea lui permite păcatului să pătrundă în suflet. Strategia celui celui rău este de a ne face să pierdem acest timp amăgindu-ne cu o închipuită linişte, amăgindu-ne cu acea "feliuţă de pâine" adică un verset două.
"Fără Mine nu puteti face nimic!"(Ioan 15,5) spune Domnul Iisus.
Statornicia noastră pe calea lui Dumnezeu se va vedea din citirea şi ascultarea Cuvântului Sfintei Scripturi care, rodind în viaţa noastră, va da copiilor noştri bucurii reale şi chiar dacă vom fi şi noi şi ei puţin mai săraci material din cauza faptului că ne-am rupt din timpul destinat bunăstării materiale pentru sufelt, vom vi cu atat mai mult binecuvântaţi în har!

Slavit să fie Domnul!

2 comentarii:

Alina Tanase spunea...

Sa inteleg ca e de fapt o lupta continua. Foamea trupului nu te lasa sa flamanzesti, te duci imediat si pui ceva in gura, dar foamea sufletului nu se simte foarte mult, de aceea e greu sa-ti dai seama cat de mare ti-e foamea.
Teoretic trebuie sa cititm, pentru ca sufletul slabeste foarte mult fara Cuvantul lui Dumnezeu, insa practic , mi se pare foarte greu sa ma tin de cititul Bibliei. Spre rusinea mea o spun, pentru ca mi-e rusine in fata lui Dumnezeu si in fata celor de langa mine de acest lucru. As fi putut sa ma dezvinovatesc ca am 3 copii si nu am timp, dar inaintea Domnului nu ma pot dezvinovati cu asa ceva, cu nimic de fapt.
Trebuie sa ma lupt cu mine insa-mi, cred ca asta este rezolvarea :)

Multumesc de raspuns frate Sorin!

Mariana spunea...

Ma bucur mult de aceste dezbateri care ma fac mai responsabila. Cand am citit intrebarea Alinei, m-am gandidt: Oare chiar mi-e foame?!...ca de mi-ar fi as merge repede sa imi astampar foamea! Si daca voi avea ceva ce imi place mult, chiar ma voi aseza si voi savura in tihna ,,bucatele" alese!...
Cand nu mai simtim foamea, e o problema; e un semn de boala, ca si in boala trupeasca; omul bolnav nu are pofta de mancare. Ma cercetez sa vad, oare ce ma moleseste? Oare ce imi ia pofta de a manca?...

Mi-a placut cum ai surprins, Sorin, adevarul ca ne amagim cu cate un verset , doua...Si am rosit de-a binelea.

Si inca ceva: daca in foamea trupului, vine diavolul si ne ofera atatea ca sa alunecam spre pacatul imbuibarii, spre pacatul alergarii pentru a avea o hrana cat mai buna, pe plan spiritual e exact invers; ne opreste, ne ia hrana, sau, si mai rau, strecoara otrava neadevarului, a ereziei etc.

Da-ne, Doamne, foame adevarata de Cuvantul Tau si sete dupa partasia cu Tine si cu ai Tai!