Fără cuvinte

România în doliu - Rugăciune de iertare pentru cei decedaţi.

Bunule Doamne, aminteşte-Ți de robii Tăi (care au murit in accidentul de autocar din Muntenegru) şi iartă-le lor greşelile pe care le-au săvârşit în timpul vieții lor, pentru că nimeni nu este fără de păcat în afară de Tine, care ai puterea să dai pace celor plecaţi dintre cei vii.

Prin Dumnezeiasca Ta înţelepciune şi dragoste pentru oameni, Tu binecuvintezi şi dai fiecăruia ceea ce are nevoie. Mântuitorule, odihneşte sufletele robilor Tăi (care au murit in accidentul de autocar din Muntenegru) care şi-au pus nădejdea în Tine Atotputernicule.

În mijlocul sfinților, Iisuse Hristoase, odihneşte sufletele robilor Tăi, acolo unde nu este durere nici întristare, ci viață fără de moarte.

Lucrarea Duhului Sfânt

1. Fiecare Persoană a Sfintei Treimi desăvârşindu Şi partea Sa pentru noi, – ni S a dăruit astfel din partea Desăvârşitului Dumnezeu, din partea Sfintei Treimi, o desăvârşită mântuire.

De aceea răspunderea noastră faţă de această mare mântuire este şi rămâne desăvârşită (Evr 12, 25).

Lucrarea Duhului Sfânt este acum Călăuza noastră a tuturor spre împlinirea Voii Tatălui, prin Iisus Hristos.

2. O, de cât folos ne a fost şi ne este Domnul nostru Iisus Hristos că S a dus!

Ce Scump Mângâietor ne a trimis El!

Ce dulci sunt mângâierile Sfântului Duh pentru toţi orfanii lui Hristos rămaşi singuri în lumea asta!

Ce luminoasă este călăuzirea Lui mângâietoare pentru fiecare în parte – şi pentru toată Biserica şi Mireasa Domnului Iisus!

Ce puternică este apărarea pe care ne o dă El, Ocrotitorul şi Apărătorul nostru Sfânt!

Şi ce plină de pace şi de siguranţă este apărarea sfântă a Dulcelui nostru Mângâietor, Duhul Sfânt, trimis nouă de Iisus Hristos, Mântuitorul nostru cel Dulce, pentru a ne ocroti până ce vom ajunge în Cer!

A apărut nr. 2 (104) al revistei "Timotheos"

Revista poate fi  procurată de aici:

Asociaţia misionară Oastea Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Române

Librăria “Cartea de aur”

Adresa: Sibiu, Str. Charles Darwin, nr. 11 Romania

Telefon: 0269 216 677

E-mail: oasteadomnului@asconet.ro

Librăria “Cartea de Aur” – Tel. Mobil: 0744 614163

sau online de aici: http://www.carteadeaur.ro/

"Ca cel care vede pe Cel nevăzut" (Evrei 11,27) (vederea)

Domnul Hristos a făgăduit tuturor celor curăţi cu inima că „vor vedea pe Dumnezeu” (Mat 5, 8). Vederea lui Dumnezeu începe de la o etapă foarte accesibilă, de la descoperirea lui Dumnezeu prin lucrurile înconjurătoare. Un astfel de om simte înţelepciunea lui Dumnezeu pe care a imprimat-o în toate cele create, sesizează puterea Sa în fenomenele naturii şi în evenimentele istoriei universale şi personale. Şi Îi vede frumuseţea în toată frumuseţea vremelnică. Când un om curat cu inima priveste în jur vede pe Dumnezeu în minunata alcătuire a tuturor celor create.

Tot odată această vedere duhovnicească este înţelegerea bună cu care cine priveşte lumea, viaţa şi evenimentele. Aupra acestei vederi ne atrage atenţia Mântuitorul atunci când zice: „Ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric” (Luca 11, 35). Examenul cel mai greu se dă la nivelul înţelegerii întâmplărilor din viaţa, sufletul simte în sine lupta dintre lumină şi întuneric, dintre înţelegerea firească şi cea dumnezeiască. Ochiul înţelegerii aduce o mare odihnă în viaţă, lumina vederii duhovniceşti îndepărtează toate contradicţiile, de aceea sufletul cere mereu această lumină. „Luminează ochii sufletului meu cu lumina Ta cea dumnezeieşte strălucitoare”.(1)

Suntem noi logodiţi cu Hristos?

Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă ? Şi a zis slugilor: legându-i mâinile şi picioarele,
aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară;
acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi
(Mt. 22, 12-14).

"Hristos Dumnezeu S-a asemuit pe Sine unui Mire sfânt, preafrumos, de lumină purtător, veşnic, Care bine a voit a se logodi prin logodnă veşnică, nestricăcioasă, de viaţă făcătoare, în viaţa cea viitoare, nesfârşită, şi în cea de aici, pământească, cu sufletul credincios.
Pentru a Se logodi cu sufletele credincioase, dar care au spurcat haina sufletelor lor cu nenumăratele lor păcate. Domnul le-a dăruit prin tainele botezului şi mirungerii haină duhovnicească preafrumoasă, nestricăcioasă. Dar omul şi-a spurcat iarăşi haina botezului şi iarăşi s-a depărtat de Dumnezeu şi s-a îmbrăcat în zdrenţele împuţite ale patimilor, stricând şi necinstind logodna sa cu Dumnezeu. Din milostivirea Sa, Domnul a binevoit să-i dea din nou haina de nuntă prin pocăinţa nefăţarnică şi prin împărtăşirea cu Sfintele luiHristos Taine, şi omul primeşte iar haina nestricăcioasă şi se uneşte cât se poate de strâns cu Mirele Ceresc, cu condiţia de a se păzi în tot chipul ca să nu îşi păteze iarăşi haina de nuntă şi de a trăi în sfinţenie.

Orbirea sufletească, mai grea decât orbirea fizică

Evanghelia din Duminica Orbului pune în contrast izbitor lumina pe care Mântuitorul o dăruieşte acestui orb din naştere, făcându-l să vadă, şi invidia întunecată a fariseilor care nu-l iubeau pe Iisus când El vindeca pe cei bolnavi.

În această atitudine a fariseilor faţă de minunea săvârşită de Iisus, atitudine de invidie, ură, răzvrătire şi negare a minunii, se împlinesc cele spuse de Mântuitorul Hristos: "… Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd, să fie orbi" (Ioan 9, 39). Pentru că cel care nu văzuse nimic, încă de la naşterea sa, acum vede, şi mai mult decât aceasta, deşi nu văzuse scrise făgăduinţele venirii Mântuitorului, atunci când întreabă pe Cel ce-i dăduse lumina: "Cine este, Doamne, (Fiul lui Dumnezeu) ca să cred în El?", iar Iisus îi răspunde: "L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este" (Ioan 9, 37), orbul mărturiseşte: "Cred, Doamne! Şi s-a închinat Lui" (Ioan 9, 38). Iar fariseii, cei ce vedeau cu ochii trupeşti, au ales să fie orbi, să nu vadă minunea vindecării orbului din naştere, ei care văzuseră cum cele scrise despre Mesia se împlineau în Iisus Hristos, totuşi acum preferau să nu vadă şi să fie orbi.

Mamă, spune-mi ce te doare...

Curg broboane de sudoare
Din icoana unui sfânt,
Mamă, spune-mi ce te doare?
Maica mea dinspre pământ!

Ard aducerile-aminte,
Toate-s necăjite, știu,
Dar până mai am cuvinte
Niciodată nu-i târziu!

Oricui bea din apa aceasta

„Iisus i-a răspuns: «Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.»“ (Ioan 4, 13)

...Alexandru Macedon a spus: «Universul este plin de atâtea miliarde de planete uriaşe, iar eu n-am putut cuceri şi păstra nici măcar una din acestea, cea mai mică: ce nemernic sunt!…» Adevărata glorie o câştigi în Hristos atunci când cauţi, uitând de tine, să-I aduci Lui cea mai mare slavă. Toate celelalte sunt deşertăciuni. Nici un muritor nu-i mai nefericit ca acela care le câştigă. Oricât de puţină istorie ai cunoaşte, tot ar trebui să ştii acest lucru!

Însetezi tu oare după locuri înalte, după scaune alese, după slujbe mari? Faci totul să le dobândeşti? Calci în picioare mila, dreptatea, prietenia, cinstea şi sufle-tul tău şi al altora numai să le ajungi şi să pui mâna pe aceste deşertăciuni?

Firea cea veche cere din nou „carne“

„Adusu-ne-am aminte de peştii ce-i mâncam în Egipt, de cas­traveţi, de pepeni, de ceapă şi usturoi… sufletul nostru s-a scâr­bit de această mâncare (mană) proastă… daţi-ne carne să mân­căm!“(Numeri, cap. 11)

Mana ce li se dăduse israelitenilor era un dar ceresc, era o mâncare cerească. Israelitenii ar fi trebuit să mănânce această mană stând totdeauna în genunchi, cu rugăciune de slavă şi mulţumită lui Dumnezeu. Însă, vai, ce lucru dureros se arată şi aici! Să ascultăm ce spune Biblia:

„Poporul a cârtit împotriva Domnului, zicând că-i merge rău… şi amestecătura cea dintre ei s-a aprins de poftă; ba chiar şi fiii lui Israel, şezând, plângeau şi ziceau: Cine ne va da nouă carne să mâncăm? Adusu‑ne‑am a­minte de peştii ce-i mâncam în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de ceapă şi usturoi. Iar acum sufletul nostru s-a uscat de tot; nimica, afară de mană nu văd ochii noştri…

Euharistia

Primind in mod frecvent Euharistia suntem ingrijiti spiritual, fiind hraniti spre “spor in viata si in credinta si in intelegerea duhovniceasca”.

 

EUHARISTIA

       

         Sfanta Euharistie sau Sfanta Impartasanie sta chiar in centrul vietii Poporului lui Dumnezeu. Totul in Biserica conduce la Euharistie si tot acolo isi gaseste sursa, implinirea tuturor Tainelor Bisericii.

O NECESITATE

Pilda sfintelor surori

"...Prin Sfântul Cuvânt al Evangheliei, Duhul Sfânt ne pune înainte pilda celei mai sfinte dintre femei şi a celei mai binecuvântate dintre toate fiinţele pământeşti, care a fost aleasă pentru un har unic, pentru harul de a fi cea dintâi şi cea mai aleasă împreună-lucrătoare cu Dumnezeu la mântuirea lumii.

Este pilda Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Ea este, prin Iisus, şi Maica noastră a tuturor.
Viaţa ei, ca fiind cea mai apropiată de noi, trebuie să slujească de pildă fiecăreia dintre femei, de la cea dintâi vârstă şi până la cea din urmă.

De la cea mai de jos stare şi până la cea mai de sus… şi de la cea mai mică datorie şi până la cea mai mare.

Crestinii nu mor niciodata! Ultima Predica a PF Patriarh Teoctist

 de VictoRoncea

GOLGOTA!...

„Aici trebuie să îngenunchem!

Despre acest loc nu se poate scrie şi citi decât în genunchi.
Nu se poate vorbi şi nu se poate asculta decât cu glasul scăldat în lacrimi,
cu inima scăldată în flăcări,
cu toată fiinţa scăldată în adoraţie...

O, Golgota, loc unic, care ne grăieşte nemărginit mai cutremurător decât Sinai,
o, Golgota, munte mai înalt decât Moria, altar mai sfânt ca Sfânta Sfintelor!
Pe tine am primit NU ZECE porunci, CI NUMAI UNA singură, dar înmiit mai cutremurătoare. PORUNCA IUBIRII ŞI A JERTFEI.

Oastea

Nici o bătălie împotriva Lui
Nicăieri în lume n-a fost câştigată,
Cei ce cred în Tine încă sunt destui,
Oastea lor, Iisuse, veşnic nu se gată!

Aruncaţi în temniţi, omorâţi cu pietre,
Spânzuraţi de aer si scrumiţi de vii,
Jarul lor din inimi, focul de pe vetre
Nu s-a stins vreodată, aşteptând să vii!

Unde-s împăraţii cei fără-de-lege
Când pe lemnul crucii răstignit Erai,
Ce-au bătut în cuie trupul tău de Rege
Pe Golgota lumii între iad si rai?

Se odihnește mama...

E obosită mama tot mai mult,

Somnul greu înspre pământ o duce,

În ochii ei, e vineri și ascult

Cum geme Răstignitul sus pe cruce.

Eu înspre Munți privirea mi-o ridic,

Acolo-n Apuseni miroase-a pască,

Ea nu mai are de făcut nimic,

Așa mi-a spus, că vrea să se-odihnească.

Sfânta şi Marea Vineri

În Vinerea Mare nu are loc doar o comemorare a celor petrecute odinioară, ci o actualizare a lor în sufletul fiecaruia dintre noi.

„Simţirile noastre curate să le aducem înaintea lui Hristos şi, ca nişte prieteni ai Lui, sufletele să le jertfim pentru Dânsul, şi să nu ne sugrumăm cu grijile vieţii, ca Iuda. Ci să strigăm în cămările sufletelor noastre: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, izbăveşte-ne pe noi de cel viclean.”

Denia celor 12 Evanghelii

„O, ticalosi oameni suntem noi, caci prin pacatele noastre nu numai ca am pogorat pe pamant pe Fiul lui Dumnezeu, ci inca si pe cruce L-am inaltat si in mormant L-am inchis. (…) O, cine va da capului nostru apa si ochilor izvoare de lacrimi (Ier. 9, 1) ca sa plangem ziua si noaptea si sa suspinam, caci nu numai pe noi insine ne-am aruncat in tarana si noroi din inaltimea nemuririi, ci si pe Fiul lui Dumnezeu L-am pogorat in mormant.

Sfânta şi marea zi de Joi

În această Sfântă şi mare zi de Joi, este rânduit să prăznuim patru evenimente din Săptămâna Patimilor, primele două făcându-se ziua, iar celelalte două în noaptea de joi spre vineri:

Spălarea picioarelor ucenicilor de către Domnul Iisus, dându-le prin aceasta, lor şi nouă, pildă de smerenie. (Ioan 13, 1-17)
"După ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: Înţelegeti ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt.
Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pildă, că precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi."(Ioan 13,12-15)

Iată Săptămâna Mare

Iată Săptămâna Mare, haideţi să ne-mbrăţişăm,

haideţi să lăsăm dreptatea care credem c-o avem,
haideţi să luăm iubirea ce se pare c-am uitat,
haideţi să ne dăm iertarea cu sărut adevărat.

Trebuia de mult să ţinem seama de Cuvântul spus,
să vedem Ispititorul cum l-a biruit Iisus,
să-nţelegem că ispita cea mai grea e cea din rai
şi că cel mai greu te lepezi de dreptatea care-o ai.

Este Săptămâna Mare, iată, este Sfântul Post,
haideţi în genunchi cu toţii, să uităm de tot ce-a fost,
să ne-ntindem mâna păcii şi sărutul iubitor,
să iertăm, pentru-Nviere, toţi şi toate tuturor.

Vine Marea Înviere, Vine Paştele – Hristos,
să-L întâmpinăm cu suflet primenit şi credincios,
să ne înnoim fiinţa din străfunduri şi deplin,
să intrăm în Sărbătoare oameni noi, cu chip divin...


Traian Dorz, din volumul "Cântări Noi"

Ce să însemne intrarea Domnului în Ierusalim pe mânz neîmblânzit de asină?

Acest fapt are, potrivit tâlcuirii Sfinţilor Părinţi, un înţeles adânc, prorocesc. Atoatevăzătorul nostru Domn văzuse deja venirea apostaziei de pe urmă, de acum nestrămutate, a iudeilor. El a prevestit aceasta apostazie încă din vremea când a fost dată israilitenilor Legea în Sinai – a prevestit-o prin gura de Dumnezeu insuflatului Legiuitor. „Gresit-au“, grăieşte Moise, ca despre un lucru deja săvârşit, despre păcatul pe care aveau să-l săvârşească iudeii împotriva Dumnezeu-Omului, „nu sunt ai Lui fiii cei cu prihana: neam îndărătnic şi răzvrătit, au acestea Domnului răsplătiţi? Neam ce şi-a pierdut sfatul este, şi nu este întru dânşii ştiinţa, n-au gândit să înţeleagă. Din via Sodomei este via lor şi vita lor din Gomora“.

Dimpotrivă: „Veseliţi-vă, ceruri, împreuna cu El“ – cu Fiul lui Dumnezeu – „şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu: veseliţi-vă, neamuri, cu poporul Lui, şi să se întărească Lui toţi fiii lui Dumnezeu“ (Deut. 32, 5, 28, 32, 43).