Mi-am întors gândurile cu mulți ani în urmã, în copilãria și adolescența mea, (am 70 de ani acuma) pe vremea când l-am întâlnit pe unchiul Cornel. Îmi amintesc cã ne-a vizitat la Petrila și cã l-am vizitat la Simeria dupã ce a ieșit din închisoare. Nu eram la o vârsta maturã suficient sã știu exact cine este acest om cu o voce muzicalã și o privire blândã. Zâmbetul nu-l pãrãsea; zâmbea și cu ochii, nu numai cu gura.
Era respectat în familie ca unul care își trãia credința.
Buna mea și unchiul Cornel au ținut legãtura și dupã ce am
plecat, în 1980, în America. De fapt, în Biblia ei am gãsit
câteva scrisori trimise de unchiul Cornel, dovadã a pãrtãșiei
în Hristos pe care au avut-o întreaga viațã și pe care distanța
sau obstacolele vieții nu le-au putut opri. 
Pe vremea aceea, telefoanele nu erau la dispoziþia oamenilor
obișnuiți, așa cã multe din evenimentele deosebite
petrecute în viața unchiului Cornel nu le-am aflat pe moment.
Dar ele sunt scrise cu amãnunțime în Cartea Vieții și strãjuite
cu grijã în visteria cerului.
Și, dacã pe pãmânt nu am avut șansa sã îl cunosc mai
mult și mai bine, sunt totuși mulțumitã în suflet sã știu cã
Ziua revederii se apropie și vom avea ocazia sã avem o
pãrtãșie minunatã în preajma Domnului nostru, sã ne
cunoaștem mai bine și sã ne apreciem reciproc.
Mulțumesc
celor care pãstreazã încã în amintirea lor istoria vieții unui
om care și-a dedicat viața slujirii lui Hristos! A fost un
exemplu pentru familia noastrã și, din ce înțeleg, pentru toți
cei în mijlocul cãrora a trãit. Dumnezeu sã ne binecuvânteze
cu mult har și înțelepciune sã Îl slujim și noi cu bucurie, așa
cum o fãcea unchiul Cornel.
Mulțumesc încã o datã pentru dragostea pe care i-ați
arãtat-o și care încã trãiește nemuritoare în inimile voastre!
*
Sunt Rodica Botan, nepoata surorii lui, Ana Botan (sora
mai mare a unchiului Cornel Rusu ). Ei doi au avut o relație
foarte apropiatã. Familia lor a fost foarte sãracã. Strãbunicul
a fost în tinerețe iobag (vândut odatã cu pãmântul). Este un
miracol ce fel de oameni au fost, atât el cât și Buna. Buna
mea avea doar douã clase, dar avea în ea o înțelepciune
deosebitã.
Rodica BOTAN
California, orașul Modesto
mărturie publicată în săptămânalul duhovincesc al Oastei Domnului - ”Iisus Biruitorul”
Anul XXXVI, nr. 11 (1509) 10-16 MARTIE 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu