La cei 40 de ani (50 acum ) privesc în copilăria mea...Ecouri plăcute mă ajung din urmă.
Parcă mai ieri alergam după
fluturaşi, parcă mai ieri număram frunzele ce se desprindeau de pe ramuri,
comparându-le cu anii noştri și așteptând iarna ca pe o odihnă între două
vieți.
Odată cu trecerea anilor, începem
să vedem iernile altfel, prin ochi de copii; ei încă nu simt iernile din
sufletele părinţilor lor.
Deseori retrăiesc copilăria
fiindcă a fost altfel, și, cu paşi timizi şi privirea plină de melancolie, merg
uşor prin proaspătul strat alb. Mă simt
neputincios. Un fulg mi se opreşte jucăuş pe mână.
Îmi deschid palmele către
cer...palmele ard... Simțăminte de copil și gânduri de om matur se
învălmășesc...
Multe din trecerile
anotimpurilor nu le-am înţeles la vremea lor, numai când le-a venit timpul
ne-am amintit de cer. Este frumos anotimpul alb, sunt minunaţi fulgii de nea,
dar când vorbeşti de frig, de gheaţă, totdeauna ţi se tulbură duhul şi se cutremură inima. Câtă răspundere avem toţi pentru felul de
viaţă pe care îl ducem! Știu că pe urmele faptelor noastre vor păși copiii
noştri. Mi se înfioară inima când privesc la iernile de altădată; şi atunci era
frig, dar era atâta căldură sufletească!
Îmi deschid palmele către cer...palmele ard...
Aud o şoaptă, o întrebare:
Ce gând ai în inima ta?
Ce vrei să faci cu el, să-l
înfăptuieşti bine sau rău?
Cine l-a pus acolo?
Nu aştepta să vezi asta prea
târziu!
Doamne, te rog, alungă din inimile
noastre orice gând de gheaţă, pune în noi focul iubirii de Tine şi de semenii
noştri!
Orice anotimp are bucuriile
lui. Intrarea într-unul înseamnă ieşirea
din altul, exact ca la cumpăna dintre ani sau dintre viaţă şi Viaţă. Fiecare
anotimp, fiecare an, are noutatea lui. Oricât de cunoscut ni se pare unul sau altul, el este mereu nou şi trebuie
să fie pentru noi prilejul unui nou început. Dacă am simţi într-adevăr aşa,
dacă ne-am împrospăta legămintele de iubire, ar fi mereu primăvară cu zeci de
proiecte îmbobocite care vor aştepta căldura Soarelui-Hristos peste focul
verilor noastre împodobite cu frunzele faptelor bune care răcoresc roadele în
aşteptarea culesului, a toamnei, când, nu numai că nu ne vom ruşina de trecerea
anilor, dar vom aştepta alături de copilul din noi, şalul cel alb al iernii.
Atunci frigul şi gheaţa nu ne vor mai tulbura duhul şi nu ne vor mai cutremura
inimile. Un colind dacă am avea,
l-am cânta cu plăcere, cu oricine ni s-ar alătura, nu ar mai fi grupuri şi
grupuleţe... Am fi mesagerii veștilor bune, și, în ciuda frigului de afară,
inimile noastre vor fi cuptoare în care vom coace unii pentru alţii colăcelul
cel cald, proaspăt, mirosind a părtăşie, împărţindu-l şi primindu-l cu aceeaşi
dragoste cu care primim pâinea iubirii din Hristos.
Ce fericiţi vom fi!
Îmi deschid palmele către cer...palmele ard...
În adolescență și în tinerețe am
avut o teamă ascunsă. M-am temut de ce ar spune lumea dacă aş renunţa să fiu ca
ea şi am ajuns să vorbesc de frig, de gheaţă… Nu, nu la lumea din care m-a scos
Hristos în ziua întoarcerii mele la El, mă refer. Ea m-a convins că nu mă poate face fericit.
Mă refer la ,,lumea noastră”, a celor ce ne vedem altfel, dar suntem doar
căldicei sau aproape reci.
Câtă încredere a avut fulgul de
nea să se aşeze în palmele mele! Știa că
se va topi... Jertfa lui însă m-a făcut să-mi întind mâinile către cer ruşinat
de îndrăzneala acestui sol ceresc. Orice bucurie are în spatele ei o jertfă.
Cine nu şi-a văzut părinţii plângând nu ştie despre ce vorbesc...
Am rămas orfan de mic şi nu mi-a
rămas moştenire de la mama mea decât o singură fotografie şi vorbele mătușii
pline de înţelepciune care aminteau cuvintele mamei spuse şoptit în locul
cântecului de leagăn: „Să creşti
frumos copilul meu, să spui totdeauna adevărul, să nu minţi, şi în inima ta va
fi întotdeauna lumină”
Îmi amintesc mereu aceste cuvinte
ori de câte ori privesc chipul mamei din fotografia pe care o păstrez cu
sfinţenie. Totuşi, tinereţea şi ispitele lumii m-au făcut să uit pentru o vreme
cuvintele acestea. Cât am fost copil, am simţit singurătatea. Lumea îmi oferea
prieteni din belşug. Într-una din seri, îmbrăcat frumos pentru a merge la
discotecă, m-am oprit în faţa oglinzii şi mi-am spus zâmbind: „ Spune-mi, este
adevărat că sunt frumos, puternic şi înţelept?”
„Normal că sunt, că doar am cu
cine să semăn” mi-am răspuns tot eu. Un fior îmi străbătu atunci tot trupul şi
mi-am aţintit privirea spre sertarul cu fotografii.
„Mama!...Am uitat de ea!” M-am
aşezat pe fotoliu cu fotografia în mână şi cu lacrimi în ochi.
„Să creşti frumos copilul meu...” îmi răsuna în minte din nou. M-am
hotărât dintr-o dată să rămân acasă. Cu fotografia în dreptul inimii, m-am întins
pe pat încercând din nou să-mi imaginez chipul mamei cel îmbujorat de preamulta
ei dragoste.
Deodată, în faţa mea apăru o
fiinţă atât de minunată cu un chip atât de strălucitor încât nu-l puteam privi.
Se opri lângă mine, îmi luă mâna într-a ei şi îmi spuse:
Dragul meu, m-ai întrebat dacă eşti
frumos şi înţelept... Am să te întreb ceva: de vei putea răspunde la aceste
întrebări sincer, înţelepciunea se va cuibări în sufletul tău.
Mai ai în suflet chipul lui Iisus
Hristos Răstignit?
Mai ai haina cea albă a
neprihănirii, sau ţi-a fost furată, sau ai murdărit-o cu gloria efemeră a
acestei lumi?
Mai păstrezi tu seriozitatea
credinţei dintâi sau ai devenit uşuratic, lumesc?
Mai arde în tine candela
iubirii?... Undelemnul ei îţi este îndeajuns?
Cercetează-te cu grijă – spuse
făptura din lumină – înţelept vei fi doar atunci când Dumnezeu va fi Domn în
inima ta.
Cu o ultimă strângere de mână, fiinţa înconjurată de lumină se depărtă.
Înainte de a se pierde cu totul în zarea albastră, se mai întoase o dată spre
mine şi îmi spuse:
„Să creşti frumos copilul meu, să spui totdeauna adevărul, să
nu minţi, şi în inima ta va fi întotdeauna lumină”
„Mamă!!!” am strigat şi m-am trezit. Ce vis, ce părtăşie, ce cuvinte...
Doamne, ajută-ne să răscumpărăm
acest anotimp al bunei învoiri, să ne bucurăm retrăind copilăria, nu din
amintiri, ci din prezentul acesta tainic şi minunat…
autorul
( Sorin Micuțiu )
Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu