Holbavul numără peste 300 de familii, dintre cari numai cam 1ai parte au locuinţele una lângă alte, formând sat compact, restul locuesc risipiţi pe dealurile şi colinele din împrejurime, unde-şi au moşia şi vitele. Aceştia numai Dumineca şi în sărbători tulesc la sat. Holboşenii sunt lucrători de pământ, economi de vite şi cărbunari.
Adeseori pe stradele Braşovului întâlneşti nişte oameni plini de praf de cărbuni, de sus pănă jos, ducând în carăle lor mici saci de cărbuni, pe cari îi vând cu preţ bun, căci se întrebuinţează de fierari şi la călcatul albiturilor cu fierul. Sunt holboşeni.
Nu poate sta la un loc nălbitorul şi cărbunarul, se zice într’un loc la sf. scriptură. Holboşenii însă înving acest contrast. In zile de sărbătoare, la opasiuni solemne, să presentă în cel mai curat şi original port românesc, ireproşabil ca curăţenie şi gust. Femeile lor în răsboae primitive — ţes pânza şi alte derivate cu multă iscusinţă, apoi dimie, stroe, ţoale, zechi etc. cu cari îşi împodobesc casele şi-şi îmbracă întreaga familie. Holboşenii foarte rar iau bani împrumut de la bănci, şi nici iubitori de judecăţi nu sunt.
sursa>> Telegraful Roman, 1908 (Anul 56, nr. 134)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu