Nu vă-nchideţi încă, Porţile Iubirii,
până nu soseşte lacrima zdrobirii,
dragostea trezită, arsă de mustrare,
care-nvinge-ori moare, care-nvinge-ori moare.
Nu vă-nchideţi încă, Porţile Luminii,
cât e tot departe osândirea vinii,
geamătul căinţei, setea curăţirii,
dorul mântuirii, dorul mântuirii.
Nu vă-nchideţi încă, Porţile Iertării,
cât mai paşte fiul porcii neascultării,
cât i-e conştiinţa încă sugrumată
şi păcatu-mbată, şi păcatu-mbată.
Nu vă-nchideţi încă, Porţile Primirii,
până râd departe robii rătăcirii,
până nu văd încă, gata să-i înghită,
noaptea nesfârşită, noaptea nesfârşită.
Nu vă-nchideţi încă, Porţile Eterne,
după voi uitarea veşnică se-aşterne,
după voi scrâşnirea dinţilor învie
pentru veşnicie, pentru veşnicie.
Nu vă-nchideţi încă, Porţile Vieţii,
după voi e noaptea morţii şi-a tristeţii,
unde ard satana, vina şi minciuna
pentru totdeauna, pentru totdeauna.
de Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu