Cel întru Sfinți și purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru, Sfântul Nicodim Aghioritul a fost un mare teolog și învățător al Bisericii Ortodoxe, reînnoitor al isihasmului, canonist, haghiolog și scriitor de poeme liturgice. Sfântul Nicodim a fost canonizat de Biserica Ortodoxă în 1955, iar prăznuirea sa se face în ziua de 14 iulie. Sfântul Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749 în insula Naxos din arhipelagul Cicladelor (Grecia). Părinții săi, pioși și cu frica de Dumnezeu, i-au dat numele Nicolae la Sfântul Botez și l-au încredințat preotului satului ca să-l învețe să citească. Spre deosebire de ceilalți copii, nu-i plăceau jocurile zgomotoase, dedicându-și timpul liber lecturilor. Fusese înzestrat de Dumnezeu nu numai cu o inteligență vie, ci și cu o memorie ieșită din comun, care îi permitea să rețină pe dată tot ceea ce citea și să repete apoi totul fără nici o greșeală. Trimis la Smirna la vârsta de 16 ani pentru a urma învățătura dascălului Ierotei la Școala Evanghelică, se face plăcut tuturor, învățătorului și confraților, pentru blândețea sa și rafinamentul deprinderilor sale. În afara Literelor profane și a diferitelor discipline ale științelor sacre, mai învață latina, franceza și ajunge să stăpânească greaca veche, ceea ce îi permite să îndeplinească misiunea pe care i-o pregătise Dumnezeu: să facă accesibile poporului grec ortodox aflat sub asuprire comorile Tradiţiei Bisericii. ( Continuarea aici)
"Dumnezeu nu intrebuinteaza mijloace de constrangere, de smerenie decat cand omul incepe a se increde in sine. Atunci il aduce la cunoasterea de sine. Uneori Dumnezeu ingaduie ca omul sa cada in erori, mai mari sau mai mici, in proportie cu aprecierea ce o are despre sine, mai mare ori mai mica. Dar unde nu-i nici o socotinta de sine, cum a fost in sufletul Sf. Fecioare Maria, acolo nu-i nici un pericol de cadere. "
"Multi gresesc socotind timiditatea virtute. Ei nu pricep ca aceasta vine dintr-o aroganta tainica si din prezumtie, fondate pe nadejdea si increderea ce o au intr-insii si in puterile lor. Fiindca, ei socotindu-se a fi ceva se incred mult in calitatile lor. Dar in esecuri, vazand ca nu sunt nimic, ca n-au nici o putere, sunt tulburati si mirati, ca la ceva nou, cad in mare groaza si frica, fiindca vad pravalirea temeliei pe care isi ridicase increderea si nadejdea. "
"Cand nu urmam vointei lui Dumnezeu, intampinam multe deceptii din cauza iubirii de noi insine. Trebuie sa urmam voii Lui, numai pentru Marirea Lui, nu din interesul nostru. Numai pentru acest motiv sa-L dorim, sa-L ascultam, cum am spus mai sus."
"Socotinta ca suntem ceva se numeste prezumtie. E o patima nascuta din iubirea de sine si devine izvorul, inceputul si cauza celorlalte pasiuni, dar atat de subtila si tainica e aceasta mandrie, incat cei ce o au n-o simt. E un rau tot atat de mare pe cat e de subtil si tainic. Aceste patimi inchid prima usa a mintii prin care Harul lui Dumnezeu voieste a intra, nu-l lasa sa intre si Harul se retrage. Caci cum poate veni Harul sa lumineze pe cineva care se socoteste a fi ceva mare; ca-i intelept si ca n-are nevoie de alt ajutor, Domnul vine sa vindece aceste boli si patimi luciferice. Cei ce-si aroga acest drept sunt nenoriciti, cum spune Profetul: ” Vai de cei ce se socotesc intelepti in ochii proprii” (Isaia V,21) si Apostolul: “Nu va socotiti intelepti” (Rom. XII, 16) si Solomon: “Nu socotiti ca sunteti ceva” (Proverbe III,7)."
( Sfântul Nicodim Aghioritul, "Războiul Nevăzut" )
"Cinci lucruri ne silesc, fraţilor, să ne grijim şi să ajutăm la îndreptarea şi mântuirea fraţilor noştri: 1) Legea firească; 2) Legea veche a Sf. Scripturi; 3) Legea cea nouă a Duhului şi a darului Evangheliei; 4) Legea morală a vieţuirii cetăţeneşti; şi 5) războiul cel nevăzut cu gândul şi neîncetat, ce se află în viaţa creştinilor."
( Sfântul Nicodim Aghioritul - "Hristoita" )
"Nu ajunge sa te tii departe de pacat, ci trebuie sa-i tai ramurile si mai ales sa-i smulgi radacinile, care sunt: relele inclinatii si deprinderi, ispitele, patimile, poftele si dorintele care raman inradacinate adanc in inima chiar si dupa ce te indepartezi de pacat. Ca sa-ti smulgi din inima radacinile tuturor acestor porniri, ispite si amintiri ale pacatului, trebuie sa lupti, frate. Iar daca nu vei scoate radacinile, exista primejdia ca alte pacate sa rasara si sa odrasleasca"
"Daca, insa, ascunzi adevarul si calci poruncile Domnului, ca sa pastrezi deprinderile cele rele si sa placi lumii, ca sa te laude oamenii si sa nu fii rusinat de dansii, atunci vai si amar de tine! Pentru ca ai aruncat de pe umeri Crucea lui Hristos si ai calcat-o in picioare, pentru ca nu esti cu adevarat si ucenic si urmator a lui Iisus Hristos, adevaratul tau invatator, ci ucenic al diavolului si al lumii. In ziua judecatii se va rusina si Hristos sa te faca al Sau si sa te faca partas slavei si Imparatiei Lui: “Cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in acest neam desfranat si pacatos si Fiul omului se va rusina de dansul, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii Sai ingeri“ (Marcu 8, 38 )”.
"Preasfânta Fecioară Maria, ea singură, şezând între Dumnezeu şi oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu"
,,Când un cuvânt al Sfintei Scripturi esle grăit la ureche, acesta loveste văzduhul şi îl îndulceşte, iar undele de propagare intră în ureche, lovesc timpanul, iar labirintul urechii intră în vibraţie şi pulsează asupra centrului auditiv care trezeşte mintea, înţelegând cuvântul grăit."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu