Un singur Domn

A avea un singur Domn, o singură credinţă şi un singur botez înseamnă a rămâne statornic pe temelia învăţăturii primite întâi, în credinţa auzită de la început, cu Domnul, cu Iisusul cunoscut din prima zi când ai pus legământul cutremurător şi neuitat al naşterii din nou, al cununiei tale cu El, la picioarele Crucii Sale prin care ai fost iertat şi primit.
Nu există decât o singură credinţă: aceea pe care ai primit-o în clipa naşterii din nou. Credinţa dintâi, credinţa vie şi puternică ce te-a înviat în clipa legământului tău.

Trebuinţa unităţii frăţeşti este porunca cea mai mare şi datoria cea mai mare a fiecăruia din noi. Unde este unitate între copiii lui Dumnezeu, ei sunt fericiţi cu El, iar El este fericit cu ei. Unde nu este armonie între fraţi, nimic nu poate fi nici plăcut, nici cald, nici frumos. Cea mai mare învăţătură este a-i îndruma pe oameni să se iubească. Şi cea mai mare greutate este a-i ajuta să ajungă a fi una în toate, prin această iubire. Cea mai sfântă şi grea luptă este lupta pe care o duc trimişii Domnului spre a-i ţine pe oameni în unitatea duhului iubirii, într-o singură credinţă şi într-un singur botez.

Fără cuvinte...dor de casă și părinții

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )


P.S. Mulțumesc, Marius, de aceste frumoase amintiri!

"Cel supărăcios caută ce-i place lui..."

"Adevăratul credincios al lui Dumnezeu este acela care în toate lucrurile caută în primul rând folosul lui Hristos, apoi, folosul de-aproapelui său şi numai după aceea, folosul său (1Cor. 10,24-33; Filip. 2,4).

Falsul credincios însă umbla, totdeauna, numai după foloasele lui (Filip. 2,21), se gândeşte numai la sine, îi pasă numai de el însuşi. Nici nu se gândeşte la voia lui Dumnezeu, nici nu-şi aduce aminte de sufletul şi bucuria de-aproapelui său niciodată.

Ce crudă fiinţă este omul egoist, omul iubitor de sine. Omul care nu-şi vede decât foloasele lui! Nu există o mai mare nenorocire decât să fie cineva într-o astfel de stare. Sau să ai de a face cu un astfel de om.

Unui om lacom şi egoist, dacă este fiu, nu-i pasă de părinţii lui. Dispreţuieşte sfaturile părinţilor. Cheltuieşte banii lor. Risipeşte averea lor. Râde de lacrimile lor. Înnegreşte zilele bătrâneţii lor şi le coboară sufletele mai degrabă în mormânt. Dacă este soţ îşi chinuieşte soţul. Îl înşală. Îl dispreţuieşte, îl bate, îl fură, îl minte, îl părăseşte. Dacă este părinte, bea banii copiilor săi. Îi bate, îi poartă goi, flămânzi şi murdari. Îi alungă sau îi ucide...

Pastorala de Crăciun a P.S. Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

†Gurie

prin harul lui Dumnezeu,

Episcop al Devei şi al întregii Hunedoare Preacucernicului cler,

Preacuviosului cin monahal şi

Dreptmăritorilor creştini: Sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei!

Iubiţi credincioşi,

Oamenii, dintotdeauna, au fost fascinaţi de putere. Leit-motivul reflecţiei noastre aş dori să fie tocmai această întrebare: Care putere contează cu adevărat?

Când vorbim despre putere, prima dată gândul ne duce la Puterea militară, a forţei fizice, a războiului, a armelor. Mântuitorul însă nu a fost adeptul acestei puteri: Ştim aceasta în mod cert din episodul biblic cu Malhus. în Grădina Ghetsimani, Sfântul Petru a vrut să răspundă puterii fizice cu agresivitate, violenţei cu violenţă, şi a tăiat urechea lui Malhus, sluga arhiereului duşmănos, cu unica sabie pe care o deţineau. Mântuitorul nu a suportat vătămarea şi vărsarea de sânge şi a lipit la loc urechea tăiată. Pe deasupra, 1-a apostrofat pe Petru: „ Crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, Care Mi-arpune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26,53).

Bucuria sfânta a unui suflet, de a cânta Domnului

Lângă ieslea Mântuitorului, au răsunat cele dintâi cântări de îngeri, unite cu ale oamenilor în cinstea şi spre lauda Împăratului ceresc.

Lângă leagănul Mântuitorului s-au înfrăţit Cerul cu pământul pentru prima dată, în laudele Celui ce venea să pecetluiască cu sângele Său pe Cruce, înfrăţirea aceasta veşnică.

Un suflet care îl are şi îl poartă pe Dumnezeu în adâncul lui, acela simte un îndemn, mai mult decât un îndemn, un fel de trebuinţă ca să arate lumii că el are o bucurie şi o fericire mare. Şi trebuinţa aceasta o au numai sufletele curate. Sufletele neîntinate, care sunt încălzite până la fierbinţeală, de un gând care dă naştere la izbucniri de bucurii. Cum e izvorul aşa e şi apa. Dacă izvorul e necurăţit, plin cu noroi şi cu murdării şi apa va fi urâtă, respingătoare şi murdară.

O, dulce frumuseţe!...

O, dulce frumuseţe, cuprinde-ne mereu
în razele iubirii ce vin din Dumnezeu,
cu-adânc liniştitoare întrezăriri de har
ne presăraţi lumină pe tot ce-a fost amar.(bis)

O, dulce dor de Raiul avut cândva întâi,
ne ia întregi la tine şi-ntreg la noi rămâi,
despovăraţi de-a lumii acestea câte pier,
să nu ne mai întoarcem privirea dinspre cer.(bis)

O, dulce cor de îngeri, fă-n veci să-ţi auzim
Cântarea Biruinţei de Unde-am vrea să fim,
în dulcea-i armonie, cu zbor tot mai înalt,
să-mpreunăm în inimi un cer cu celălalt.(bis)

O, dulce Vânt, ne suflă aripile în Sus,
o, nori cereşti, aduceţi mai grabnic pe Iisus,
o, Porţi ale Luminii, deschideţi pentru noi,
venim doar cu iubirea din tot ce-a fost noroi.(bis)
( Traian Dorz )

Cum Îl primim noi pe Iisus Hristos?

"Cum Îl primim noi pe Iisus Hristos? Cu îndoială, ca evreii cei de demult, sau cu credinţă, ca magii neamurilor? Îl odihnim pe Domnul în ieslea cea de taină a inimii, sau Îl izgonim din cetatea sufletului, asemenea lui Irod? Jertfim Mântuitorului viaţa noastră, sufletul, puterea, mintea şi tot ce avem mai de preţ? Îl întâmpinăm noi astăzi pe Hristos împăcaţi unii cu alţii, spovediţi, uniţi cu Dumnezeieştile Taine? Sau venim la El plini de ură, certaţi, nespovediţi, întunecaţi de patimi?

Las să răspundă fiecare în conştiinţa sa la această întrebare, iar noi, îndemnaţi de bucuria praznicului, trecem la a doua întrebare: Ducem noi vestea cea bună a Naşterii Domnului în căminele noastre, la copiii noştri, la rudele şi la fraţii noştri? Sau, lenevindu-ne, tăgăduim Taina Întrupării? Facem noi ce au facut magii şi păstorii, sau rămânem nepăsători, ca şi până acum?

Dacă am zăbovit sau ne-am uitat rostul nostru de creştini în trecut, să nu ne lenevim de astăzi înainte. Fiecare să se facă un binevestitor al minunii din Betleem.

Memorarea duhovniceascã

Mai este o cale de a memora cuvântul lui Dumnezeu, prin care ne putem reaminti și revedea textul, dar nu când și cum poftim noi, ci când și cum voiește Dumnezeu. Aceasta este memorarea duhovniceasca, nu intelectuala, și Dumnezeu o da prin Duhul Sau celor ce înțeleg cuvintele Lui: „Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatal, în numele Meu, Acela va va învata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (In. 14, 26).

Întocmai cum Dumnezeu daruiește înțelegere duhovniceasca celor care cer în mod sincer și onest sa-L cunoasca, iar atunci mințile lor se deschid pentru a înțelege textul (cf. Lc. 24, 45), tot așa memorizarea duhovniceasca este o lucrare duhovniceasca pe care Dumnezeu o da celor pe care i-a ales sa-I fie martori. Când Duhul Sfânt ne aduce aminte anumite cuvinte, o face în toata adâncimea și largimea, nu amintindu-ne pur și simplu textul unui verset, ci dându-ne odata cu el înțelepciune irezistibila și puterea duhovniceasca de a aduce la lumina slava versetului și puterea lui Dumnezeu dintr-însul.

“CE LOC AI PREGATIT PENTRU HRISTOS ?

Am primit recent pe mail următoarele rânduri, am zâmbit, dar m-au şi responsabilizat:

Într-o sceneta de Craciun, un copil numit Ralph, si-a dorit foarte mult sa joace rolul lui Iosif. Atunci când au fost însa împartite rolurile, pentru Iosif a fost numit un alt copil. În acele momente Ralph s-a suparat asa de tare , încât voia sa plece acasa si sa nu mai vina niciodata la biserica.

Pentru ca sa-l linisteasca, mama si învatatoarea de la scoala duminicala, i-au promis un alt rol, numindu-l pe Ralph sa interpreteze rolul proprietarului hanului în care Iosif si Maria au cautat loc de gazduire. Când însa sceneta a fost prezentata în biserica, Ralph a dorit sa se revanseze. De aceea când Iosif si Maria au ajuns în fata sa, cerând un loc pentru gazduire, el a deschis larg usa hanului spunând : „poftiti înauntru!” „Va primesc

cu bucurie!” „Avem multe camere libere!” În acele momente, cei din sala au început sa râda, iar mama lui Ralph si învatatoarea de la scoala duminicala, au încercat sa-i sopteasca ce trebuia sa raspunda

, spunându-i: „ Nu-i loc!”;”Nu mai este loc pentru voi!”

În acele momente când toti asteptau ca cei ce interpretau rolurile sa se încurce si sceneta sa se întrerupa cu acest raspuns neasteptat, copilul ce-l interpreta pe Iosif a intrat în acea camera amenajata ca han si-a spus cu voce tare : „Hei ; locul acesta-i ca o cocina! Mai degraba mergem în staul, decât sa înnoptam în casa ta!” Dupa ce toti cei prezenti s-au amuzat cop

ios de improvizatia de moment, fiecare a fost însa cercetat de întrebarea:

„Cum arata locul pe care l-am pregatit pentru a-L primi pe Hristos!

Tu ce loc ai pregatit pentru Domnul ? Poate El gasi o camera curata în inima ta?

Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Sfântului Nicodim Aghioritul

Cel întru Sfinți și purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru, Sfântul Nicodim Aghioritul a fost un mare teolog și învățător al Bisericii Ortodoxe, reînnoitor al isihasmului, canonist, haghiolog și scriitor de poeme liturgice. Sfântul Nicodim a fost canonizat de Biserica Ortodoxă în 1955, iar prăznuirea sa se face în ziua de 14 iulie.

Sfântul Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749 în insula Naxos din arhipelagul Cicladelor (Grecia). Părinții săi, pioși și cu frica de Dumnezeu, i-au dat numele Nicolae la Sfântul Botez și l-au încredințat preotului satului ca să-l învețe să citească. Spre deosebire de ceilalți copii, nu-i plăceau jocurile zgomotoase, dedicându-și timpul liber lecturilor. Fusese înzestrat de Dumnezeu nu numai cu o inteligență vie, ci și cu o memorie ieșită din comun, care îi permitea să rețină pe dată tot ceea ce citea și să repete apoi totul fără nici o greșeală. Trimis la Smirna la vârsta de 16 ani pentru a urma învățătura dascălului Ierotei la Școala Evanghelică, se face plăcut tuturor, învățătorului și confraților, pentru blândețea sa și rafinamentul deprinderilor sale. În afara Literelor profane și a diferitelor discipline ale științelor sacre, mai învață latina, franceza și ajunge să stăpânească greaca veche, ceea ce îi permite să îndeplinească misiunea pe care i-o pregătise Dumnezeu: să facă accesibile poporului grec ortodox aflat sub asuprire comorile Tradiţiei Bisericii. ( Continuarea aici)

"Dumnezeu nu intrebuinteaza mijloace de constrangere, de smerenie decat cand omul incepe a se increde in sine. Atunci il aduce la cunoasterea de sine. Uneori Dumnezeu ingaduie ca omul sa cada in erori, mai mari sau mai mici, in proportie cu aprecierea ce o are despre sine, mai mare ori mai mica. Dar unde nu-i nici o socotinta de sine, cum a fost in sufletul Sf. Fecioare Maria, acolo nu-i nici un pericol de cadere. "

TINEREŢEA, ÎNTRE SUBLIM ŞI ZĂDĂRNICIE

O ştire relativ recentă aducea la cunoştinţa publicului sfârşitul unei idile fascinante dintre doi tineri. Toate orizonturile lor erau învăluite în lumină şi fericire. După o relaţie de mai mulţi ani iată-i în luna de miere.În prima dimineaţă de după nuntă ea se trezeşte singură şi citeşte biletul de pe masă lovită ca de un trăsnet mut: „Te rog să mă ierţi! Am greşit!Mi-am dat seama că nu tu eşti iubirea mea!”. Ea, după ce îl caută disperată şi delirată fără să dea de urmă lui, se sinucide.

„Văzând că această lume este deşartă şi degrab trecătoare”

Biblia este cu totul „sceptică” atunci când vorbeşte de condiţia exclusiv naturală a omului. Dumnezeu spune omului îndată după căderea lui în păcat: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”(Fac 3,19). Iar psalmii de Dumnezeu inspiraţi ai lui David precizează sentenţios perspectiva jalnică a omului: „Omul cu deşertăciunea se aseamănă, zilele lui ca umbra trec”(Ps 143, 4), sau: „ Văzut-am pe cel necredincios ridicându-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului. Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi locul lui nu era de găsit”(Ps 36, 35-36). Nici Noul Testament nu este mai „optimist” în această direcţie: „Tot omul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: s-a uscat iarba şi floarea a căzut” (I Petru 1,24).
Chiar şi aprecierea profană nu este diferită: „Viaţa este o sfidare provizorie a morţii...încă din tinereţe, ţesuturile noastre cuprind largi zone de degradare şi uzură, încă de la naştere sunt cuprinse în ele cauzele care le vor grăbi sfârşitul”(Marcel Cendrel, Istoria culturală a bolii, p.2).
Dar oare din toate lucrurile înspre care aspiră oamenii şi le numesc frumoase, chiar nimic nu este autentic şi vrednic de dorit?

Pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi

De mic copil, prima pagină a Evangheliilor Noului Testament m-a uimit. O grămadă de nume, o listă care-mi părea fără importanţă sau, mă rog, nu prea mare. Până când recitind subtitlul dat de traducător, „Cartea neamului Domnului nostru Iisus Hristos” şi aflându-L chiar pe El în înşiruire am socotit-o mereu ca o simplă „introducere” în Evanghelii. Asta până când mi-am adus aminte că exact apartenenţa la această listă „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam” (Mt. 1,1) este motivul pentru care Fecioara Sfântă şi Dreptul Iosif apucă drumul, deloc lipsit de peripeţii al Betleemului, chemaţi de „înscrierea” pe care Cezarul August a poruncit-o (Luca 2, 1). O poruncă umană să schimbe locul de naştere al Domnului Celui Viu? „Lista” ne elucidează că nu. Că voinţa lui Dumnezeu a crescut arborele lui Iesei, sfântă catapeteasmă de nume, până când rodul de fruct şi-a aflat pântecele din care să se inrumpă-n lume. În lumea care-avea atâta nevoie de El. Un „arbore” genealogic (comparativ cu cel de la Luca 3, 23-38 în diferenţele de rigoare pe care, aproape matematic, exegeţii le pot identifica…) care „curge” din grădina raiului, până-n Valea Plângerii, urcând muntele până-n ţara Betleemului.

Cum luptăm şi ce câştigăm

Principalele influenţe sau factori principali care prin acţiuni fermecătoare zădărnicesc desfăşurarea bunei orânduiri în alegeri, sunt:

Diavolul şi lumea prin înfluenţe din afara celor ce se unesc

- prin oameni lumeşti, colegi, prieteni, prin rude

- prin rudele nepocăite

- prin părinţii necredincioşi

- prin părinţii şi fraţi neduhovniceşti, interesaşi şi clevetitori

Diavolul şi lumea prin care dorinţi şi influenţe din lăuntrul celor ce se unesc

- prin cei plecaţi în alte adunări

- prin împlinirea dorinţelor firii lor pământeşti prin împlinirea dorinţelor păcatului (ispite neânfrânate)

- prin împlinirea ispitei, săvârşirea păcatului

- prin ispita frumuseţii de afară, fără a se cerceta frumuseţea sufletului

- prin nepotriviri de caractere

- prin poziţia socială, rangul

- prin bogăţia pământească

- prin calităţi prezentative dar, făţarnice

- prin învăţături străine de Adevăr

Ganduri despre rugaciune

Rugăciune la olaltă

"Un guvernator din Africa întreba odată pe negrii săi, creştini, de ce se roagă ei întodeauna laolaltă: ar putea doar să se roage şi fiecare singur la o parte.
El era tocmai în faţa unui foc de cărbuni şi o negresă îi răspune:
Dragă domnule, aşezaţi de o parte câte unul din aceşti cărbuni şi veţi vedea că se vor stinge numaidecât; dar iată ce foc bun fac aceşti cărbuni când sunt toţi împreună!
Rugăciunea laolaltă a celor credincioşi este o mare putere şi binecuvântare.
Rugăciunea fiecăruia în parte este un fir de păr al lui Samson; rugăciunea laolaltă sunt ca cele şapte fire de capul eroului. Dumnezeu se facă aşa încât să nu i se taie niciodată bisericii părul rugăciunii, căci în aceasta stă putera ei cea mare şi frumuseţea ei.
Rugăciunea a doi credincioşi care se unesc între ei este o mare putere; în faţa ei foarte puţine piedici mai pot ţine piept; şi dacă ea ajunge să fie rugăciunea unei cete mari, atunci toţi fierarii din Ierusalim nu pot să facă un zăvor pentru uşă sau lanţiri pentru mâni, care să fie destul de tari şi să ţină mai departe pe Petru în închisoare.
Vino deci la ora de rugăciune, căci aici este putera fericirii şi aici este părul lui Samson."

Sf. Teofan Zavoratul

Sfântul Teofan Zavoratul este unul dintre sfinţii care îmi este foarte drag.

Acum aproape de miezul nopţii, învăluit în liniştea din odăiţa de rugăciune, am citit, alături de mulţi alţii cred
Acatistul Sfantului Teofan Zavoratul

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii, pentru rugaciunile Sfantului Teofan Zavoratul!

Iata un cuvant minunat al Sf. Teofan Zavoratul despre:

“DUMNEZEU SAU LUMEA: NU ESTE CALE DE MIJLOC!”

“Esti zidit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Cel nemarginit a binevoit sa te intocmeasca in asa fel incat sa Se rasfranga in tine cu desavarsirile Sale precum soarele se rasfrange intr-o mica picatura de apa, si sa fie vazut in tine atat de tine, cat si de toti cei care te vad, ceresti si pamantesti deopotriva. Iar tu te-ai departat de Dumnezeu si te-ai intors spre lume, ai primit chipul ei uracios si astfel ai inceput sa porti asemanarea cea de fiara a stapanitorului acestui veac. Adu-ti aminte de inalta si neasemuita ta noblete de la inceput, intristeaza-te pentru slutenia ta de acum si intoarce-te catre Domnul, ca sa te innoiasca iarasi dupa chipul Celui ce te-a zidit.

CONCURS - Întrebări, tu cum răspunzi!? - Etapa VII

Cu ocazia intrări în postul Nașterii Mântuitorului, blogul „De vorbă cu mine” lansează un nou concurs și oferă 3 premii, care constau în posibilitatea de a alege de la„Librăria cartea de Aur”, cărți sau Cd-uri, în valoare de:

60 lei (premiul I),
40 lei (premiul II)
20 lei (premiul III)

Concursul se desfășoară pe toată perioada postului și va consta în întrebări și răspunsuri biblice.

Întrebările se vor posta de două ori pe săptămână, duminică seara și joi  seara.  Răspunsurile  vor fi însoțite de versetul biblic în cadrul căruia se regăsește răspunsul și va fi postat la comentarii, urmând ca el să apară sub fiecare postare o dată cu postarea următoarelor întrebări.

Se va lua în considerare rapiditatea răspunsului ( criteriu de departajare dacă vor fi mai mulți care răspund corect) cât și corectitudinea răspunsurilor binențeles.

Cîștigătorii vor fi anunțați în 25 Decembrie.

După întrebările primei etape, celei de a doua etapă, celei de a treia etapă, celei de a patra etapă și celei de a cincea etapă, iată că și cea de a șasea etapă a luat sfârșit. 

Mergem în continuare. Răspunsurile se primesc până  duminică seara la ora 22, când vor fi postate toate răspunsurile voastre cât și noile întrebări pentru a cincea etapă.

Vă aștept participarea!

50. Care tată din Sfânta Scriptură și-a osândit fiul la moarte și pentru ce?

51. Unde se află scris: gâtlejul, limba, buzele, gura, picioarele, ochii, puse toate în slujba răului și a păcatului?

52. Care sunt cei opt oameni din Sfânta Scriptură care au murit de două ori?

53. Prin care prooroc Dumnezeu oprește categoric intrarea în cârciumă sau în orice casă de petreceri?

54.De câte ori a fost Moise pe muntele Sinai?

55. Care sunt cele patru profetese în Vechiul Testament, dintre care una este mincinoasă?

56. Care este cea mai scurtă rugăciune din Sfânta Scriptură?

CUVÂNTUL CARE DĂ VIAŢĂ

„Când citesc în Biblie, Dumnezeu vorbeşte cu mine, Apostolii şi Proorocii vorbesc cu mine, cerul vorbeşte cu mine.
Iar când îmi plec genunchii în rugăciune fiebinte şi stropesc cu lacrimi paginile Cărţii Sfinte, mă simt şi eu acolo, undeva , în marea familie a cerului, în marea gloată a celor răscumpăraţi care îl slăvesc neîncetat pe Mielul”

(Păr. Iosif Trifa).

Asistăm adeseori neputincioşi la criza spirituală a contextului istoric şi social în care ne aflăm. Simţim că nu putem transmite convingeri şi încredinţări curate şi sfinte celor din jurul nostru. Uneori duhul „cuminte”şi „înţelept” specific societăţii moderne învăluie pe nesimţite cugetele şi inimile noastre în care ar trebui să ardă focul cel ceresc după cuvintele psalmistului:”Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc”(Ps 38,4).
Când în viaţa mea focul dorului de a urma lui Hristos se stinge şi abia se mai zăreşte prin cenuşa iubirii de sine câteva scântei de iubire jertfelnică; când sarea curajului de a mărturisi adevărul îşi pierde gustul şi puterea de a împiedica stricăciunea; când lumina unei vieţii curate, paşnice şi bune se pierde ca o stea căzătoare în întuneric, atunci de ce să mă mai mir că alţii „au înfăţişarea adevăratei credinţe dar tăgăduiesc puterea ei”(II Tim. 3,5).

Ce spun copiii despre dragoste...

Dragostea este...Când cineva te răneşte...chiar dacă te doare îngrozitor...tu nu plângi, pentru că ştii că o s-o doară pe persoana care te-a rănit!

Dragostea este...Cand bunica mea avea artrită, şi nu-şi putea vopsi unghiile...bunicul meu le-a vopsit el pentru ea, cu toate că şi el avea artrită...

Dragostea este...Când o fată se dă cu parfum şi băiatul se dă cu after-shave...şi ies la plimbare împreună...şi se miros unul pe celălalt.

Dragostea este...Când ştii că sora ta mai mare te iubeşte...pentru că-ţi dă ţie toate hainele ei vechi...şi ea trebuie să se ducă la cumpărături, să-şi ia altele!

Dragostea este...Când un bătrân şi o bătrână...sunt încă buni prieteni cu toate că se cunosc unul pe celălalt de mult timp.

Dragostea este...Când cineva te iubeşte...felul în care-ţi spune numele, e...Este diferit!!

Pr Gheorghe Calciu - Pilda Celor Poftiti la Cina

cuvânt rostit pe 11 Decembrie, 2005.
( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

„Mulţi chemaţi, puţini aleşi.”

Chemaţi sunt toţi creştinii, iar aleşi, aceia dintre creştini au atât credinţă, cât si viaţă creştinească, în primele timpuri ale creştinismului, la credinţă oamenii erau chemaţi prin propovăduire; noi suntem chemaţi prin însăşi naşterea noastră si prin creşterea primită între creştini. Şi slavă lui Dumnezeu!

O jumătate din drum, adică intrarea în creştinism şi înrădăcinarea temeiurilor acestuia în inima noastră, ce are loc încă din copilărie, o străbatem fără nici o osteneală. Credinţa noastră, ne-am simţi îndemnaţi să credem, ar trebui să fie cu atât mai puternică, iar viaţa cu atât mai vrednică de chemare. Aşa a şi fost, însă de câtva timp lucrurile s-au schimbat la noi. în educaţia şcolară sunt îngăduite principii necreştine, care îi strică pe tineri; în societate au pătruns obiceiuri necreştineşti, care îi pervertesc pe aceştia în continuare, după ieşirea din şcoală, şi nu e lucru de mirare dacă aleşii fiind dintotdeauna puţini, după cuvântul lui Dumnezeu, în vremea noastră ei sunt şi mai puţini. Acesta este duhul veacului - anticrestinesc!

Ce va fi mai departe? Dacă la noi nu se vor schimba mijloacele de educaţie şi obiceiurile societăţii, adevăratul creştinism va slăbi din ce în ce mai mult, iar în cele din urmă se va stinge de tot; va rămâne doar numele de creştin, însă duh creştinesc nu va mai fi. Duhul lumesc umple toate. Ce este de făcut? Să ne rugăm…

Din “Tâlcuiri din Sfânta Scriptura pentru fiecare zi in an”

(Col. 1, 12-18; Lc. 14, 16-24)

Sfantul Teofan Zavoratul

Ed. Sophia

Bucuresti, 1999

Să retrăim istoria, recitind foaia duhovnicească Iisus Biruitorul

Iisus Biruitorul (Sibiu, 4 Octombrie 1936)

Fie ca această bucurie, acest dar minunat, oferit tuturor de fr. Raul, să ne statornicească în aceasta minunată Lucrare a Oastei Domnului și în învățătura Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Puteți răsfoi și alte numere ale acestei binecuvântate foi duhovnicești, editată de Părintele Iosif Trifa, pe blogul:

http://chetaraul.blogspot.com/

Slăvit să fie Domnul și pentru acest îndrăzneț plan!

A cinsti citirea și auzirea Evangheliei

Omul care este viu pentru Dumnezeu nu lasã cuvântul Evangheliei sã-i scape sau sã cadã în uitare. Dimpotrivã, cu evlavie, cinstire și fricã, face din el cununã pentru capul sãu și îl așeazã deasupra întregii sale vieți.

Râvna celor bine-cinstitori este foarte evidentã când ascultã Evanghelia. Aratã de parcã au pãtruns în prezența lui Dumnezeu sau ca și cum ar sta înaintea altarului pentru a primi Trupul și Sângele Lui. Nu este vorba de un obicei pe care și l-ar fi fãcut de a cinsti Evanghelia sau de a lãsa impresia cã o fac, asemenea fãțarnicilor, ci primesc din ea putere peste putere, ca unii care ascultã glasul lui Dumnezeu Însuși.

Toate acestea erau foarte clare în Biserica primarã, dar și acum Biserica încã aratã aceeați râvnã, cinstire și evlavie pentru citirea și ascultarea Evangheliei. Predania Bisericii a pãstrat anumite gesturi semnificative; preotul nu citește niciodatã Evanghelia în bisericã fãrã a aduce o rugãciune specialã, ca el și poporul sã fie învredniciți sã audã Sfânta Evanghelie. Înainte de a începe sã citeascã, diaconul cheamã întreaga adunare sã stea cu fricã de Dumnezeu pentru a auzi Evanghelia, iar poporul rãspunde la chemarea sa și dã slavã lui Dumnezeu. De asemenea, preotul se descal.ã pentru a citi Evanghelia, fiindcã stã în prezen.a lui Dumnezeu. Apoi, dupã citire, toți cei de fațã trec pe rând sã sãrute Evanghelia deschisã în mâinile preotului, cu lacrimi și bucurie. În Biserica de la început, oamenii fãceau aceasta din râvna, teamaș.i dragostea lor pentru Evanghelie și acest obicei a dãinuit în Bisericã.

Cel ce a gustat puterea Evangheliei în viața lui nu considerã acest lucru exagerat, ci face încã mai mult pentru a-și arãta evlavia:

Sunt unii care postesc mereu pentru a citi Evanghelia.

Sunt unii care, de fiecare datã când citesc Evanghelia singuri, îngenuncheazã.

Sunt unii care o citesc mereu lãcrimând și plângând.

Povãțuirile lui Dumnezeu ni se dau cel mai adesea prin citirea și ascultarea Evangheliei, când ne aflãm într-o stare de smerenie și când ne rugãm cu inima deschisã.

Pr. Matta el-Maskin (1919-2006),

Egumenul Mânãstirii Sf. Macarie din Egipt

CONCURS - Întrebări, tu cum răspunzi!? - Etapa VI

Cu ocazia intrări în postul Nașterii Mântuitorului, blogul „De vorbă cu mine” lansează un nou concurs și oferă 3 premii, care constau în posibilitatea de a alege de la„Librăria cartea de Aur”, cărți sau Cd-uri, în valoare de:

60 lei (premiul I),
40 lei (premiul II)
20 lei (premiul III)

Concursul se desfășoară pe toată perioada postului și va consta în întrebări și răspunsuri biblice.

Întrebările se vor posta de două ori pe săptămână, duminică seara și joi  seara.  Răspunsurile  vor fi însoțite de versetul biblic în cadrul căruia se regăsește răspunsul și va fi postat la comentarii, urmând ca el să apară sub fiecare postare o dată cu postarea următoarelor întrebări.

Se va lua în considerare rapiditatea răspunsului ( criteriu de departajare dacă vor fi mai mulți care răspund corect) cât și corectitudinea răspunsurilor binențeles.

Cîștigătorii vor fi anunțați în 25 Decembrie.

După întrebările primei etape, celei de a doua etapă, celei de a treia etapă și celei de a patra etapă iată că și cea de a cincea etapă a luat sfârșit. 

Mergem în continuare. Răspunsurile se primesc până  duminică seara la ora 22, când vor fi postate toate răspunsurile voastre cât și noile întrebări pentru a cincea etapă.

Vă aștept participarea!

43. Cum stăm noi când lucrează Dumnezeu?

44. Ce însemna numele Solomon pentru Israel?

45. Cum răsplătim binefacerile Domnului?

46. Care copil purta cu el 77 de nume?

47. Cu ce prilej un preot căuta bani și în loc de bani a aflat Cuvântul Domnului?

48. Unde este amintită o zi de nouă ori și totuși acolo e numai o singură zi?

49. Care sunt animalele și vietățile în număr de cinci din Sfânta Scriptură, care nu mor niciodată?

Nu vă-nchideţi încă

Nu vă-nchideţi încă, Porţile Iubirii,
până nu soseşte lacrima zdrobirii,
dragostea trezită, arsă de mustrare,
care-nvinge-ori moare, care-nvinge-ori moare.

Nu vă-nchideţi încă, Porţile Luminii,
cât e tot departe osândirea vinii,
geamătul căinţei, setea curăţirii,
dorul mântuirii, dorul mântuirii.

Nu vă-nchideţi încă, Porţile Iertării,
cât mai paşte fiul porcii neascultării,
cât i-e conştiinţa încă sugrumată
şi păcatu-mbată, şi păcatu-mbată.

Nu vă-nchideţi încă, Porţile Primirii,
până râd departe robii rătăcirii,
până nu văd încă, gata să-i înghită,
noaptea nesfârşită, noaptea nesfârşită.

Nu vă-nchideţi încă, Porţile Eterne,
după voi uitarea veşnică se-aşterne,
după voi scrâşnirea dinţilor învie
pentru veşnicie, pentru veşnicie.

Nu vă-nchideţi încă, Porţile Vieţii,
după voi e noaptea morţii şi-a tristeţii,
unde ard satana, vina şi minciuna
pentru totdeauna, pentru totdeauna.

de Traian Dorz

Părintele Bartolomeu Anania despre Sfântul Nicolae

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Scrisoare de la Moş Nicolae

Copilaşul meu drag,

Iată că am ajuns din nou în Ajun de Sf Nicolae, şi aşa cum te-am obişnuit de câţiva ani, în această seară, alături de obişnuitele cadouri, vreau să îţi dăruiesc în dar şi un mic cuvânt. Acest cuvânt nădăjduiesc să îţi fie o mângâiere pentru inima ta ce tînjeşte cu atâta dor după mângâierea care parcă nu mai vine de nicăieri.

Şi totuşi, suflet drag, nu e aşa. Uneori eşti atât de trist şi de nemângâiat tocmai pentru că priveşti dar nu vezi, auzi dar nu asculţi, guşti, dar nu mai simţi gustul a ceea ce ai gustat.Poate te întrebi cu durere şi deznădejde:„De ce am ajuns aşa?”. „De ce sunt atât de greu de mulţumit şi atât de puţin mulţumitor?”

Omul nu-şi cunoaşte ceasul

Nici unul dintre oameni nu-şi cunoaşte nimic din viitorul său, dar Cuvântul lui Dumnezeu îl înştiinţează pe fiecare cum va fi acest viitor, după felul de viaţă pe care şi-l trăieşte.

De aceea, fiecare trebuie să aibă toată grija înainte, căci după aceea în zadar se va căi de ceea ce a făcut.

Numără-ţi banii aici, în faţa celui ce plăteşte – spune o înştiinţare înţeleap­tă, care se poate vedea peste tot unde se fac plăţile. Reclamaţiile ulterioare nu sunt luate în considerare.

Gândeşte-te deci bine şi tu acum, omule, până eşti în faţa Celui Care îţi îmbie mântuirea cu Mâna Sa, dar Care îţi poate da şi pedeapsa tot cu Mâna aceasta!

Alege viaţa, şi nu moartea! Alege cerul, şi nu iadul! Alege-L pe Hristos, şi nu pe Satana!

Părintele Bartolomeu Anania despre garbovirea morală

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

O introducere practicã în înțelegerea Evangheliei

„Nu existã nicio metodã intelectualã de a pãtrunde în Evanghelie, cãci Evanghelia este duhovniceascã. Ea trebuie ascultatã și trãitã prin Duhul înainte de a putea fi înțeleasã. Dacã cineva care trãiește în afara Evangheliei încearcã sã o înțeleagã, se va poticni și va cãdea, iar dacã va cuteza sã o propovãduiascã, va fi o piatrã de poticnire pentru cei ce îl urmeazã. Dar dacã cineva are râvnã autenticã, dragoste înflãcãratã și ascultare desãvârșitã de Dumnezeu și împlinește întocmai fie și numai una din poruncile Evangheliei, acea persoană pătrunde în taina Evangheliei fără să-și dea seama.

Primul lucru pe care îl descoperim este credincioșia lui Dumnezeu în a-și ține fagaduințele în propriile noastre suflete. Aceasta ne face mintea nerabdătoare să primească scânteia credinței vii care ajunge în inima și aprinde acolo un mare foc al iubirii și fricii de Dumnezeu. Experiența duhovniceasca crește și nivelul înțelegerii Evangheliei se adâncește potrivit măsurii în care împlinim poruncile sale cu credincioșie și acrivie.

O acceptare sinceră și smerită a ascultarii de Dumnezeu care izvorăște dintr-o inima nepângărită de falsitate, fățărnicie, teatralism sau exhibiționism, care nu caută niște rezultate șocontate, poate fi socotită începutul căii adevarate către cunoașterea lui Dumnezeu. Aceasta deoarece intențiile noastre sunt puse la încercare prin ispite, pe măsura ce încercăm să împlinim poruncile; suntem ajutați după măsura credinței și statorniciei noastre și, pe măsură ce primim ajutor, credința noastră sporește și cunoașterea noastră despre Dumnezeu și căile Sale devine mai sigură.

Toate acestea vor să spună că înțelegerea duhovnicească a Evangheliei și a lui Dumnezeu este rezultatul formării unei relații cu Dumnezeu prin ascultarea de poruncile Lui. Nu e vorba doar de o simplă înțelegere a textelor și versetelor, ci de o înțelegere a puterii cuvântului și o cunoaștere a vieții care izvorăște din verset bazată pe experiență, încredere, evidență și credință nestrămutată în Dumnezeu.

Pr. Matta el-Maskin (1919-2006),

Egumenul Mânãstirii Sf. Macarie din Egipt

CONCURS - Întrebări, tu cum răspunzi!? - Etapa V

Cu ocazia intrări în postul Nașterii Mântuitorului, blogul „De vorbă cu mine” lansează un nou concurs și oferă 3 premii, care constau în posibilitatea de a alege de la„Librăria cartea de Aur”, cărți sau Cd-uri, în valoare de:

60 lei (premiul I),
40 lei (premiul II)
20 lei (premiul III)

Concursul se desfășoară pe toată perioada postului și va consta în întrebări și răspunsuri biblice.

Întrebările se vor posta de două ori pe săptămână, duminică seara și joi  seara.  Răspunsurile  vor fi însoțite de versetul biblic în cadrul căruia se regăsește răspunsul și va fi postat la comentarii, urmând ca el să apară sub fiecare postare o dată cu postarea următoarelor întrebări.

Se va lua în considerare rapiditatea răspunsului ( criteriu de departajare dacă vor fi mai mulți care răspund corect) cât și corectitudinea răspunsurilor binențeles.

Cîștigătorii vor fi anunțați în 25 Decembrie.

După întrebările primei etape, celei de a doua etapă și celei de a treia etapă, iată că și cea de a patra etapă a luat sfârșit. 

Mergem în continuare. Răspunsurile se primesc până  joi seara la ora 22, când vor fi postate toate răspunsurile voastre cât și noile întrebări pentru a cincea etapă.

Vă aștept participarea!

36. De ce oare putea spune Sfântul Apostol Pavel fraţilor săi: Vă laud că în toate privinţele ţineţi toate învăţăturile întocmai cum vi le-am spus (I Cor. 11, 2)?

37. Şi pentru ce oare Ionatan n-a văzut nici un rău şi nici o nelegiuire în David,cum vedea tatăl său, Saul?
38. De ce Dumnezeu nu vedea nici o vină în poporul Său?
39. Ce nu iubește Biserica și n-are obicei să facă?
40. Care este temeiul creștinătății?
41. Ce poate fi mai alb decât zăpada?
42. Ce gândește credința cea adevărată despre Domnul Iisus?

Nu uita!

Poate că până azi ai avut momente când ai spus : 

 "este imposibil"...adu-ţi aminte, Domnul Iisus, spune: "ce este cu neputinţă la oameni,este cu putinţă la Dumnezeu" (Matei 18:27) 

 "sunt obosit"...aduţi aminte, Isaia, spune: "dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc" (Isaia 40:31) 

 "nimeni nu ma iubeste"...aduţi aminte, Domnul, spune: "te iubesc cu o iubire veşnică..." (Ieremia 31:3) 

 "nu stiu ce sa fac"... cartea proverbelor spune: "recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezii cărările" (Proverbe 3:6) 

 "nu pot"...Cuvântul Domnului, spune că poţi "totul în Hristos" (Filipeni 4:13) 

 "nu merita"...acelaş Cuvânt al Domnului spune: "să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera" (Galateni 6:9) 

 "nu mă pot ierta"...Dumnezeu spune: "poţi, fiindcă şi Eu te-am iertat" (Efeseni 4:32) 

 "mi-e frica"...Dumnezeu spune : Eu nu ţi-am dat "un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă" (2 Timotei 1:7) 

 "nu pot rezolva problema asta"...Psalmistul David, spune: "încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijinii" (Psalm 55:22) 

 "sunt singur"...Tatal, din ceruri a spus: "Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi"(Evrei 13:5) 

...deci, fratele meu, de azi înainte nu mai ai niciun motiv de îngrijorare.

În loc să ne dezlegăm în ziua Domnului din legăturile păcatului, mai tare ne legăm

Luca 13, 10-17

“Evanghelia acestei duminici cuprinde minunea tămăduirii unei femei care purta, de optsprezece ani, o boală cumplită. Boala şi tămăduirea acestei femei conţin multă învăţătură pentru noi şi de aceea vom cerceta cu de-amănuntul să vedem cum s a întâmplat minunea.

Prin trei stări au trecut boala şi tămăduirea femeii. Întâia dată, ne spune Evanghelia că „avea, de optsprezece ani, duhul neputinţei“ şi „nu putea să se ridice nicidecum“. A doua oară, ne spune evanghelia că Iisus a văzut-o şi S-a apropiat de ea. Îndată după această apropiere şi întâlnire a femeii cu Iisus, a urmat a treia stare: scăparea şi tămăduirea femeii din cumplita boală.

Să luăm aminte că prin aceste trei stări trebuie să treacă şi mântuirea noastră sufletească.

Glasul Fiului lui Dumnezeu

"Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine" (Ap. 3, 20).

 Domnul nu doar bate la poarta inimii, ci Își cheamă oile și pe nume, ca să-L putem recunoaște și să ne deschidem pentru a-L primi în viețile noastre, ca noi să împărțim cu Dânsul lacrimile cinei noastre, iar apoi să ne împărtășim de ospățul nunții Lui.

Nu e nevoie să pornim într-o expediție pentru căutarea lui Dumnezeu, ca și cum S-ar ascunde undeva departe; ne-am epuiza pur și simplu căutând, închipuindu-ne tot felul de lucruri, cercetând și iscodind cele din cărți. În tot acest răstimp El stă înaintea noastră la poarta inimii, neîndepărtându-Se nicio clipă. Bătăile în ușă sunt cuvintele Sale. El nu încetează să bată în toate zilele vieții noastre, așa încât duhul să ni se poată deștepta din somn și să recunoască glasul Celui iubit.

Nu este nevoie să recurgem la pledoarii stăruitoare și lacrimi și efuziuni sentimentale ca Domnul să vină la noi, căci El este mereu prezent și bate chiar acum la ușă. Nu se va opri, fiindcă voiește să intre în viața noastră. Își află propria Sa odihnă în noi și cea mai mare bucurie a Lui este să împartă cu noi crucea și noaptea noastră neagră, căci El încă iubește crucea.

Noi suntem, însă, cei ce nu prețuim glasul Lui cum se cuvine, nesocotindu-l și disprețuindu-l în chip greșit.

Pr. Matta el-Maskin (1919-2006),

Egumenul Mânãstirii Sf. Macarie din Egipt