Cum să ne rugăm

Rugaciunea este lucrarea de capatai pentru orice crestin ortodox si este atat de importanta incat Sf. Ap. Pavel spune: Rugati-va neincetat (I Tesaloniceni 5, 17).

            Acest indemn adresat noua la o prima vede pare a fi in contradictie cu ce ne-a spus Mantuitorul : Cand va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate . (Matei 6, 7-13). Incercand sa intelegem in profunzime cele doua versete vom vedea ca ele de fapt nu se contrazic ci se completeaza.

            Sf. Ap. Pavel ne indeamna sa ne rugam neincetat pentru ca prin rugaciune mintea si inima noastra se suie la Dumnezeu, prin rugaciune se coboara in suflet bucurie cereasca, prin rugaciune putem sa dam slava si multumire lui Dumnezeu, prin rugaciune putem cere mila si ajutorul Lui, prin rugaciune vorbim cu Dumnezeu.

            Sunt atatia credinciosi care au dobandit darul rugaciunii neintrerupte reusind sa coboare mintea in inima, reusind sa faca din rugaciune un reflex asemenea respiratiei. Pentru aceasta unii parinti recomanda celor ce vor sa se indeletniceasca cu rugaciunea inimii sa rosteasca cuvintele lipite de respiratie astfel: intre inspiratie si expiratie sa zica: Doamne,  pe inspiratie sa zica: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pe expiratie: Miluieste-ma pe mine pacatosul. Cei care au ajuns la masura de a avea rugaciunea inimii stau marturie pentru noi ca acest mare dar se poate dobandi, se poate ca mereu sa fi cu mintea si inima la Dumezeu si ca se poate sa ne rugam neincetat.

            Am vazut mai sus ca Mantuitorul a spus: nu spuneti multe ca neamurile; acest indemn a lui Hristos ne invata ca rugaciunea nu poate sa fie formala, ea nu se poate regasi numai pe buzele noastre ci trebuie sa fie facuta din adancul sufletului, mintea cugetand la cele ce zicem si inima simtind si traind fiecare cuvant. Se potrivestte in acest context foarte bine sintagma: Tipic, tipic si la inima nimic. Deci sa fim cu luare aminte ca rugaciunea noastra sa nu fie numai vorbarie multa.

            Este adevarat ca nu toti suntem pe aceeasi treapta privind rugaciunea si ca trecem prin diferite etape: mai intai ne rugam numai cu buzele asa cum fac copiii, ei reproduc rugaciunea invatata de la mama sau bunica intocmai ca pe o poezie, mai tarziu incep sa inteleaga, de ce se roaga si cui se roaga, iar mai apoi ajung sa traiasca rugaciunea. Noi trebuie sa ne ostenim sa ne rugam cat mai curat, traind bucuria rugaciunii si darurile lui Dumnezeu se vor revarsa din belsug peste noi.

            Tot aici, vom aborda un alt subiect: cum sa ne rugam: citim sau cu propriile noastre cuvinte?

            Rugaciunile pe care le citim acasa sau la biserica sunt rodul unor oameni luminati de Duhul Sfant, neegalate prin frumusetea lor. Cine ar putea de exemplu sa scrie un alt paraclis pentru Maica Domnului decat cel scris de Teostirict sau dupa altii Teofan? Sau cine ar putea sa scrie cuvinte mai alese si mai profunde pt Hristos decat cele pe care le gasim in Acatistul Mantuitorului?

            Noi citim rugacinile ramase de la Sfintii Parinti pentru frumusetea si profunzimea lor si pentru ca ne regasim intru ele.

            Daca ne amintim Insusi Hristos ne-a lasat o rugaciune pe care sa o zicem: Tatal Nostru si tot Mantuitorul impreuna cu Sf. Apostoli citeau psalmi, iata din nou rugaciune scrisa.

            Deci a citi rugaciuni este un lucru bun, dar nu suficient pentru ca noi trebuie sa ne rugam, sa vorbim cu Dumnezeu si cu propriile noastre cuvinte, trebuie sa-i spunem lui Dumnezeu durerea noastra, bucuria si neputinta noastra.

Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi (Matei 21,22)

            Este foarte important ca atunci cand ne rugam sa avem credinta. Sa credem ca Dumnezeu aude rugaciunea noastra, sa credem ca Dumnezeu este Bun si Milostiv, sa credem ca Dumnezeu poate implini orice rugaciune si ca toate sunt cu putiinta la Dumnezeu.

            Din pacate, de multe ori noi cerem ceea nu ne este de folos si de aceea Dumnezeu nu ne implineste multe cereri, de aceea e foarte important ca noi atunci cand cerem ceva sa-i spunem lui Dumnezeu: Doamne dar nu voia mea ci voia Ta se se faca, ca tu stii Doamne cele ce sunt spre mantuirea mea.

Privegheati si va rugati ca sa nu intrati in ispita (Matei 26, 41)

            Atunci cand ne rugam sa ne asteptam sa fim luptati de tot felul de ispite, pentru ca vrajmasul uraste aceasta lucrarea de capatai a crestinului.

            Iata cateva ispite cu care va trebui sa ne luptam:

-         mintea  va fi imprastiata si astfel ne vom ruga fara sa cugetam si fara sa intelegem cele ce zicem

-         o multime de ganduri straine se vor abate peste noi asemenea unei ploi

-         este posibil sa te lupti cu ganduri trupesti sau ganduri chiar de hula, dar tu mai tare sa starui in rugaciune, neprimindu-le si vor slabi si vor disparea

-         iti vor veni ganduri de mandrie, sa ne amintim de fariseu si vames, unul se ruga cu mandrie: Iti multumesc doamne ca nu sunt ca ceilalti oameni, iar celalalt cu smereni: Dumnezeule milostiv fi mie pacatosului. Numai cel din urma s-a intors indreptat la casa lui

-         incearca sa iti asiguri un climat propice pentru rugaciune: mergi in camera ta si stai acolo in liniste pentru ca vorbesti cu Dumnezeu si nu lasa nimic sa te distraga. Mai mult ca sigur ca atunci cineva iti va bate la usa, sau te va striga, telefonul iti va suna sau mai stiu eu ce se va intampla ca sa pierzi dulceata si bucuria rugaciunii

-         uneori se va intampla sa fi foarte obosit fizic sau mintal si toate instinctele tale iti vor spune sa nu te mai rogi ca nu mai esti in stare. Daca nu vei asculta aceste ganduri si te vei ruga, mare plata si bucurie vei avea, pentru ca si osteneala ta a fost mare

Acestea sunt numai cateva din ispitele ce pot veni peste noi, important este ca noi sa fim pregatiti avand credinta, dragoste si nadejde.

Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru cel din ceruri sa va ierte voua greselile voastre (Marcu 11,25)

Este foarte important ca atunci cand ne plecam genunchii in fata lui Dumnezeu, sa facem acest lucru cu cugetul curat, fara a fi certati cu cineva si fara a uri pe nimeni.

Chiar si in Rugaciunea Domneasca spunem: si ne iarta noua precum si noi iertam…deci vedem foarte clar ca iertarea este o conditie a rugaciunii. Caci de noi nu iertam pe aproapele si asezandu-ne la rugaciune vom rosti aceste cuvinte nu facem altceva decat sa ne blestemam singuri si sa-l rugam pe Dumnezeu sa faca, asa cum facem si noi cu aproapele, adica sa nu ne ierte.

Noi sa ne cerem iertare si de la cei ce ne-au gresit si sa ne rugam si pentru vrajamsii nostrii ca Domnul sa-i miluiasca, intelepteasca, sa pogoare peste ei harul sau cel bogat si sa le umple inimile cu dragoste curata.

Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el de catre Biserica (Fapte 12,5).

Mare putere are rugaciunea facuta in comun: Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18,20). Atunci sa incercam sa cugetam la cata putere trebuie sa aibă rugaciunea facuta de Biserica (comunitate ortodoxa), in biserica (locasul de cult prin excelenta) si de preotie.

Pe acest considerent credinciosii ori de cate ori au probleme, necazuri dau la biserica pomelnic, pentru ca preotul alaturi de credinciosi sa se roage pt el si iata cum Biserica se roaga alaturi de tine si pentru tine.

Iar orice femeie care se roaga…cu capul descoperit isi necinsteste capul…(Efeseni 6,18)

La rugaciune participa pe langa suflet si trupul. Trupul este numit templu al Duhului Sfant (I Corinteni 6, 19) si are si contributia lui atunci cand ne rugam. Iata, ne plecam genunchii, ne tinem mainile adunate, ne insemnam cu Semnul Sfintei Cruci, facem metanii, inchinaciuni, sarutam icoanele … toate acestea sunt lucrari duhovnicesti ale trupului.

Cand ne rugam e importanta si tinuta, mai eles in biserica, pt ca trebuie sa fim imbracati decent, barbatii cu capul descoperit iar femeile cu capul acoperit. Versetul de sus trebuie inteles adliteram.

Gresesc femeile care se roaga cu capul descoperit, care se imbraca in pantaloni, fuste scurte sau mulate, cu alte cuviinte imbracate necuviincios.

Sunt convins ca daca acele femei ar fi invitate de exemplu sa vorbeasca cu presedintele tarii, s-ar imbraca decent si sobru, cu cele mai bune haine, pentru ca vor merge in fata presedintelui. Atunci, cand te in fatisezi in fata lui Dumnezeu cand intri in casa lui pentru rugaciune cum se cuvine sa te imbraci?

 

Staruiti in rugaciune, priveghind in ea cu multumire. (Coloseni 4,2)

 

Rugaciunile pe care le inaltam lui Dumnezeu sunt de mai multe feluri: sunt rugaciuni de cerere dar sunt si rugaciuni de multumire. Este foarte important ca fiecare rugaciuen a noastra sa inceapa cu multumire pentru toate binefacerile stiute si nestiute pe care Dumnezeu le revarsa necontenit peste noi, macar ca sunt nevrednici si nu meritam. Iata faptul ca traim, ca Dumnezeu ne tine in viata este un mare dar, ca avem familie, un acoperis deasupra capului, ca avem ce pune pe masa… sunt atatea motive pentru care se cuvine ca noi sa dam Slava lui Dumnezeu, multumindu-i pentru toate. Dupa ce vom face acest lucru putem sa continuam rugaciunea spunandu-i lui Dumnezeu necazurile, intristarile si neputintele noastre, putem sa cerem ce credem noi ca avem nevoie dar pentru a fi siguri ca nu gresim sa incheiem cu cuvintele amintite si mai sus: Da-ne Doamne acestea numai daca sunt dupa voia Ta si spre mantuirea noastra

Slava lui Dumnezeu pentru toate

Cu dragoste Parintele Ciprian