" Desigur,Dumnezeu a randuit si a dorit ca toate fetitele, care se nasc si traiesc pe pamant, sa aiba langa ele, veghetoare si dulce, privirea grijii mamei lor. Sa creasca avand ocrotitoare si sfanta caldura inimii de mama. Pe acestea, nimeni si nimic nu le poate inlocui, acolo unde nu sunt. Dar, pe pamant, nu se nasc si nu cresc numai fetite fericite. Pe pamant, pacatul nefericeste viata atator fapturi ale lui Dumnezeu. Iar fiintele cele mai nevinovate si care ispasesc cel mai greu urmarile pacatelor omenesti sunt fetitele care ajung fara mama. Sau cu mama, ca fara ea sau si mai rau, sau cu un fel de mama, ca ar fi mai bine fara ea.
Astfel de fetite se impart cam in trei stari , si anume:
1. Fetita orfana
A avut si ea o maicuta...
Nici n-a apucat s-o cunoasca. Sau, abia ce a apucat s-o cunoasca si a ramas fara ea. Inca de pe cand sugea la sanul ei, i-a privit ochii aplecati cu dragoste si cu grija peste ea.
Langa pieptul ei si-a ascuns fericita fetita, obrajorii micuti si dragi. Cu manutele ei i-a cuprins ea gatul drag si cu degetele ei micute i s-a jucat in parul frumos...
Dar intr-o zi n-a mai avut-o.
Isi mai aminteste ca s-a pomenit in casa lor cu o mare multime de oameni. Ca maicuta ei zacea intinsa intr-un fel de pat, imbracata in negru, cu o fata alba-alba si rece, inconjurata de flori...
Ca ea a strigat-o,ca si-a intins mainile spre ea,ca a plans...
Dar dupa aceea , nu stie ce a mai fost, caci cineva a luat-o si a dus-o de acolo.
De atunci a crescut cu un tata iubitor, sau fara el. Cu o bunica buna si iubitoare, sau fara ea. Cu o femeie straina, careia trebuia sa-i spuna mama. Pe care s-o asculte si careia sa caute sa-i arate ca o iubeste, sau fara ea. Ori a fost dusa din casa mamei ei cine stie unde.C rescuta de cine stie cine. Si cine stie cum. Iata soarta fetitei ramase fara mama.
Daca, prin vreo intamplare fericita, fetita aceasta a ajuns sa-L afle pe Domnul Iisus, atunci toata lipsa ei adanca, lasata in inima ei de smulgerea mamei,s e umple din plin.Hristos ii devine adevarata comoara si mama a vietii ei.I ar patrunderea Lui in inima ei vindeca totul. Lumineaza totul. Acopera totul. Umple totul si fericeste totul. O data cu aflarea lui Hristos, fetita a aflat partasia si dragostea frateasca. Acestea sunt caldura inimii ei. A aflat puterea rugaciunii, care este apararea ei. A aflat Cuvantul Domnului, care este lumina ei. A aflat neprihanirea inimii, care este frumusetea si arma ei. Si, desigur, printre bunele suflete de surioare tinere, si-a aflat vreo adevarata surioara, mai scumpa decat cea din aceeasi mama. Si poate ca si-a aflat vreun suflet de sora mai mare in Hristos, care ii va deveni atat de apropiata si iubitoare, cum i-ar fi fost maicuta ei,daca ar fi ajuns s-o aiba.
De aici incolo, viata tinerei surioare se va desfasura asemanator cu a celor fericite.
2. Fetita departata
Mama acesteia n-a murit, dar intamplari nefericite si dureroase au indepartat-o de ea, instrainat-o. Fie ca, fiind prea multi copii la parinti saraci, a trebuit sa plece sa munceasca la straini in umilitoarea stare de servitoare.
Fie ca parintii ei, nemaiintelegandu-se s-au despartit.
Iar ea a trebuit sa plece de langa mama ei adevarata cu o inima zdrobita de durere. Fie ca, din alte cauze, a ajuns sa fie luata si crescuta de alta mama sau alte mame...Nemaifiind aproape de mama care a nascut-o, simtindu-se singura, ea a inceput de mica sa se teama de orice fiinta. Si sa se instraineze cu raceala de oricine, inchizandu-se cu totul in sine. Si invatand sa se apere singura, cu toate mijloacele pe care le scorneste frica fiintelor singuratice si slabe. Ea era mama, dar este ca si cum n-ar avea.
Daca nu-L intalneste cumva, in amaraciunea ei, pe Domnul Iisus, fetita aceasta va creste nefericita si singuratica. Invatand singura, prin greutati, nu cum sa-i faca fericiti pe cei din jurul ei, ci cum sa nu-i faca.
O, surioarelor, fie-va mila de fetita aceasta! Cautati-o si-o aduceti la Hristos si la dragostea voastra!
3. Fetita parasitaAceasta este cea mai nefericita dintre toate fiintele din lume. Are o mama, dar mama ei n-are suflet, n-are inima pentru ea, n-are caldura, n-are bunatate. Are numai pofte vinovate. Numai raceala si rautate.
Dupa o vreme de certuri si batai cu tatal, s i-a parasit casa. A plecat si n-a mai venit.
Fetita a cautat-o, dar fie ca n-a mai gasit-o, fie ca, daca a gasit-o, a fost alungata inapoi...Mama ei are acum alta familie, alti copii, alt sot, alta casa. Sau nu mai are decat rusinea si pacatul.
Iar fetita ramasa cu tatal sau, sau cu bunica ei, sau fara nici unul dintre sufletele care mai au vreo caldura dulce, isi duce o viata cum nu se poate mai amara, printre niste sloiuri de gheata sufleteasca.
Paine poate sa aiba. Si imbracaminte poate. Si casa. Dar sufletul omenesc mai are nevoie si de altceva. Mai ales de acel altceva are cea mai mare nevoie. De caldura dragostei simtite. De partasia sufletului iubitor, fara de care tanjeste si se usuca. O paine ori o haina nu-s greu de gasit oriunde. Dar o mama buna este ceva atat de rar si de scump, ca nimic n-o poate inlocui in sufletul unei fiinte si in drumul vietii ei, cand n-o are. Daca a avut parte de o mama buna, chiar si dupa ce ramane fara ea, amintirea chipului ei iubit si sfant ramane pentru fetita toata viata ei ca o icoana adorata. Spre chipul ei se va intoarce ea mereu sa-si incalzeasca inima si sa-si mangaie duhul.
Despre ea va vorbi totdeauna cu placere si cu drag. Iar viata mamei evlavioase va ramane o cinste si o pilda pentru fata ei. Dar despre cine sa-si aminteasca si cum sa vorbeasca amaratul suflet al fetitei parasite?
Cand va fi silita sa graiasca cuvantul sfant de mama, la cine si la ce se va duce gandul ei?
Cand va fi intrebata despre mama sa, ce sa raspunda ea celui ce o intreaba?
Cand va fi silita sa asculte ce se vorbeste despre mama ei,cum sa-si poata ascunde mai mult ochii? Si fata? Si sufletul zdrobit?
O, daca toate fetitele orfane si departate si,mai ales, cele parasite L-ar afla pe Hristos!... Si daca, mai ales, s-ar afla printre surorile credincioase cate un suflet de mama! Cate un suflet intelegator, apropiat, milostiv, dulce, cald si plin de bunatate intelegatoare, suflet bun,care sa se apropie de sufletul acestei fetite, de sufletul acestei tinere nefericite si sa caute a umple ea, pana in ceasul ei cel din urma, locul mamei pierdute. Locul in care sta acum numai o durere atat de mare si de singura, cum nu-i alta pe lume.
Scumpa surioara amarata ,vino la Iisus!
Vino, si vei afla in inima si in Crucea Lui o dragoste si o fericire atat de dulci cat nu-i in stare sa-ti dea nici o mama din lumea aceasta!
Vino, caci printre sufletele iubite pe care le vei afla in jurul Crucii Domnului Iisus vei gasi o surioara si o mama de care te vei alipi si care, alipindu-se de sufletul tau, te vor face sa-ti regasesti tot ceea ce credeai pierdut pentru totdeauna!
Dragi suflete slabe, veniti la Domnul Iisus!
In dragostea dulcelui Mantuitor, Iisus Hristos, voi veti gasi atata putere si bucurie, incat crucea voastra se va acoperi iarasi de flori...
Slava vesnica Tie,Scumpul nostru Mantuitor, Care esti dulcea noastra dragoste ocrotitoare si fericita! Fii binecuvantat! Iti multumesc, Dulcele meu Mantuitor, ca ai devenit Mama mea, Pazitorul si Indrumatorul meu...Si ca, daruindu-mi iertarea pacatelor mele si bucuria partasiei cu Tine, mi-ai daruit si atatea suflete scumpe care sa ma inconjoare cu dragostea lor, sa se roage pentru mine si sa ma ajute cu atata bunatate ca sa-mi iubesc crucea si s-o port pe urmele Tale. Te rog sa-mi daruiesti puterea de a-Ti urma pana la sfarsit, potrivit legamantului pe care l-am pus cu Tine! Si, dupa Cuvantul Tau Sfant, sa-mi pot implini chemarea pe care mi-ai randuit-o de a lucra spre binele si pentru fericirea altora. Si cu atat mai mult a celor care m-au nascut. Caci aceasta este mantuirea sufletului meu si voia Ta. Amin.Copii ramasiNani, fratiorul meu, dormi cu surioara,
nu mai plange asa de greu, ca-mi rupi inimioara,
nu mai plange, nani-na, ca-mi rupi inimioara!
Hai, nani-nani,
dulce fratior,
hai, nani-nani,
somn usor-usor!
Tata...nani, tata nu-i, inima si-n mine
sangera de dorul lui, poate maine vine;
nu mai plange, nani-na,poate maine vine.
Mama...nani, nu-i nici ea, cine stie, cine,
de-o vom mai putea vedea?
Culca-te cu mine! Nu mai plange, nani-na, culca-te cu mine!
Dormi, Iisus ni-i poate da langa noi acasa,
stii cum tata ne spunea:
- Domnul nu ne lasa!
Nu mai plange, nani-na, Domnul nu ne lasa!...
Nani, e tarziu de tot, hai ,fa-ti cruce bine,
caci mi-e somn de nu mai pot, roaga-te cu mine!
Cu manuta uite-asa, roaga-te cu mine!...
Traian Dorz - din cartea " Scumpele noastre surori "P.S. In spatele imaginilor va asteapta zambetele unor copii ce au nevoie de ajutorul nostru.
