miercuri, 2 septembrie 2009

Fabian - zâmbet de înger


Fabian, poate vei spune că nu ai aripi să zbori
Astăzi, sau mâine, sau când ţi-ai dori...
Bănuiesc că ţi-ar place să alergi, să te tăvăleşti prin iarbă,
Inima să ţi-o laşi inundată de optimism şi Dumnezeu
Aşa cum o faci de obicei, chiar în spital fiind.
Nu este greu să zbori, ai aripi, întinde-le doar!

Fabian, viaţa este ca o luptă
Astazi, deşi prea devreme, este rândul tău să lupţi...
Biruieşte teama, ridică-te şi mergi mai departe.
Invinge întodeauna, fii tare în luptă,
Alege-L pe Domnul şi nu-ţi va părea rău!
Nu îţi pierde credinţa şi zâmbetul speranţei!

Fabian, inima ta ştie să iubească,
Am simţit aceasta privind chipul tău...
Braţele tale aş vrea să le cuprind,
Inima, cu o vorbă bună să ţi-o ating
Aşa cum mi-ai atins-o tu, cu zâmbetul tău
Nerănit de suferinţa şi singurătatea din spital.

Fabian, priveşte la îngerul ce te-a vegheat mereu,
Aceasta să-ţi fie fiinţa cea mai dragă,
Braţele ei te-au legănat, glasul ei dulce ti-a cântat
Inima ei, la fel ca şi a ta, stăpânită fiind de acelaş dor
A învăţat de la tine să zâmbească, luminându-te mereu
Noaptea rugându-se lui Dumnezeu să te ocrotească.

Fabian, lipeşte-ţi fruntea de obrazul mamei,
Ascultă-i inima ce se roagă îngerilor...
Buzele ei să le atingi cu lacrima mulţumirii
Iubind-o pe cea ce îţi leagănă copilăria...
Acum poate mai tristă, mai plină de umbre...
Nani, nani cu glas de înger doar ea îţi cântă...

Cu drag „unchiul” Sorin

P.S. O rugăciune ar fi tare bună pentru copilaşul ăsta. Vă mulţumesc anticipat. (pentru detali clik pe imagine)

3 comentarii:

Mariana spunea...

Nu poţi dedica versuri aşa de frumoase decât unei persoane pe care o iubeşti...Constat iubire creştină autentică faţă de acest copilaş...Iubirea de semeni, iubirea pentru Fabian a scris un poem minunat, sensibil...emoţionant...Şi, mărturisesc, simt că dincolo de alinul care îl aduce pentru Fabian, ne învaţă şi pe noi cum să iubim...
Mulţumim, Sorin!

Sorin M. spunea...

Si eu iti multumesc Mariana pentru ultima strofa a acestui poem.
Vreau sa marturisec celor care trec pe aici ca in timp ce eu scriam penultima strofa tu o scriai pe ultima, nici unul dintre noi nu stia ce scrie celalalt( tu erai La Suceava, eu la Hunedoara) ...cand insa le-am asezat una langa alta nu am putut spune decat ca Dumnezeu ne soptise in acelas timp, unuia la urechea stanga si celuilalt la urechea dreapta.
Binecuvantam Iubirea care ne face sa fim in acelas duh!

Mariana spunea...

Da!!! Binecuvantam Iubirea care ne face sa fim in acelas duh!
O experienţă minunată care mi-a umplut inima de o bucurie nelumească şi ochii de lacrimi...şi şoaptele de cuvinte ca acestea: Doamne, Te slăvesc! Doamne, Te iubesc!

Sorin, mulţumesc de această mărturisire!
Vedem clar cum bucuria de a dărui alinarea unui suflet de copil, are în ea însăşi o răsplată de neimaginat...Cât de creativ este Dumnezeul nostru! Îmi vine să strig să audă toţi şi să creadă în El că e minunat!

Oameni buni, pentru că vă iubesc, vă spun şoptitnd...şi strigând: Credeţi în El, în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii! Nu vă va dezămăgi! Iubirea Lui e minunată! El aşteaptă să o toarne din plin în inimile noastre ale tuturor!
Fiţi binecuvântaţi toţi cei ce citiţi aceste rânduri!