Atenționări din veac: Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop și taina profeției

 

 

Într-o lume care își pierde reperele în viteză și zgomot, cuvintele Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop rămân ca niște semne de întrebare gravate în piatră. Din volumul „Scrieri inedite” ale Părintelui Arsenie Boca, câteva afirmații se desprind ca niște strigăte din veac. Și zic eu, nu pentru a speria, ci pentru a trezi conștiința fiecăruia dintre noi.
 
Cele scrise mai jos nu interpretează, nu explică, nu caută senzaționalul, caută doar sensul celor scrise. Și poate, în această citire împreună, vom regăsi și noi o fărâmă de lumină.
 
1. „Va veni vremea să ceri apă cu bilet.”
 
O propoziție simplă, dar cu ecou cosmic. Este despre lipsă, dar și despre preț. Despre controlul resurselor, dar și despre setea sufletului.
 

Astăzi, criza apei dulci nu mai este o metaforă, este o realitate. În Africa, Asia și chiar în Europa, conflictele pentru accesul la surse de apă devin tot mai frecvente. În marile orașe, apa devine o marfă, iar în inimile noastre, setea rămâne fără izvor.
 
Această frază vorbește și despre prețul duhovnicesc: când resursele cele mai simple devin greu de obținut, cât de mult ne punem sufletul în joc pentru binele nostru și al celor din jur?
 
2. „Da, va veni vremea să ceri apă cu bilet!”
 
Această afirmație ne cheamă să privim dincolo de criza ecologică: spre criza inimii. Cât valorează o picătură de iubire într-o societate care o vinde?
 
Nu mai cerem doar resurse, ci suflet. Iertarea și iubirea devin izvoarele adevărate ale vieții, pentru că omul care nu poate ierta rămâne secat chiar și atunci când are totul.
 
3. „Lucrează duminica... Și dacă vei lucra vei pierde, nu numai ce ai lucrat duminica, ci și ce-ai lucrat peste săptămână.”, „Guvernul își are socotelile lui, tu însă ai suflet.”
 
În zilele noastre, desacralizarea duminicii se face subtil, dar constant. Centrele comerciale sunt pline, iar liniștea liturgică e înlocuită cu agitație. În unele locuri, bisericile sunt transformate în spații de divertisment, pentru că nu se mai oficiază Sfânta Liturghie. Duminica devine o zi ca oricare alta, iar sufletul rămâne fără Dumnezeu.
 
Această avertizare ne amintește că ritmul trupului și liniștea sufletului nu pot fi înlocuite cu activități neînsuflețite. Când lucrăm fără duh, pierdem nu doar ziua, pierdem întreaga armonie a vieții.
 

4. „Știința pune chibrit la lumea aceasta.”
 
Nu e un atac la progres, este un avertisment. Când știința uită sufletul, devine armă. Cunoașterea fără iubire e o sabie fără mâner.
 
Astăzi, marile puteri se luptă pentru pământuri rare - materii prime esențiale pentru tehnologie și apărare. România însăși deține rezerve importante. Dar ce se întâmplă când progresul devine scop în sine, iar omul e redus la funcție? Când aparatele decid?
 

Părintele Arsenie scria:
 
„Știința, în care cred toți, s-a întors împotriva omului în așa măsură, încât, ea singură, e în stare să declanșeze holocaustul nuclear al planetei, cu decizie autonomă și nimeni nu știe exact care-i cauza acestei situații-limită.”
 
Cuvintele acestea, așternute cu multe decenii înainte ca lumea să vorbească despre „inteligență artificială” sau despre „autonomie algoritmică”, par astăzi de o actualitate tulburătoare. Părintele Arsenie nu descria o invenție tehnologică anume, ci un duh al vremurilor - acela în care știința, despărțită de Dumnezeu, capătă o autonomie primejdioasă, ajungând să ia decizii fără suflet, fără conștiință și fără iubire.
 

În epoca noastră, când sistemele de inteligență artificială sunt capabile să analizeze, să controleze și chiar să „decidă” independent în domenii sensibile - de la economie la război - cuvintele Părintelui capătă o dimensiune profetică. El vorbea despre pierderea legăturii dintre cunoaștere și credință, despre omul care a înlocuit ascultarea de Dumnezeu cu încrederea oarbă în rațiunea proprie.
 
„Știința cu decizie autonomă” devine astfel un simbol al lumii care L-a scos pe Dumnezeu din ecuația existenței, încredințând viitorul propriilor creații. Iar atunci când știința nu mai slujește viața, ci se ridică deasupra omului - „Frankenstein contra omenirii și a planetei”, cum avertiza același text - nu mai e doar o metaforă, este o realitate posibilă.
 
În fața acestei autonomii a rațiunii, Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop ne cheamă la o altă formă de cunoaștere - aceea luminată de Duhul Sfânt, în care mintea omului rămâne smerită și ascultătoare de Voia lui Dumnezeu. Numai astfel știința poate fi binecuvântare, nu primejdie.
 
Post-scriptum de recunoștință
 
În acest noiembrie, la Prislop, va avea loc slujba de proclamare locală a canonizării Sfântului Arsenie de la Prislop. Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, a anunțat că evenimentul va avea loc în data de 28 noiembrie 2025, ziua în care este sărbătorit sfântul.
 
Nu doar ca monah, nu doar ca vizionar, ci ca luminător al neamului, Părintele Arsenie Boca este acum cinstit în rândul sfinților.

Să ne apropiem de mormântul său cu smerenie, nu pentru a  căuta minuni, ci cu dorința sinceră să devenim noi înșine mărturii vii ale credinței, ale dragostei de Dumnezeu și de aproapele.

20.10.2025

Sorin Micuțiu