( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )
Pune, Doamne, dragoste-ntre fraţi...
Să fim toţi ca o brăţară
care mâna-Ţi înconjoară,
ca un brâu de piatră rară,
ca veşmântul Tău de in.
Să nu poată-a ne desparte
nici furtună şi nici moarte,
ci, cum scrie-n Sfânta Carte,
să fim una pe deplin.
care mâna-Ţi înconjoară,
ca un brâu de piatră rară,
ca veşmântul Tău de in.
Să nu poată-a ne desparte
nici furtună şi nici moarte,
ci, cum scrie-n Sfânta Carte,
să fim una pe deplin.
Pune, Doamne, dragoste-ntre fraţi...
Când ne strângem la-nchinare,
cât vom fi de mulţi sub soare,
fă-ne, Doamne, cu-ndurare,
o colibă şi nu trei.
Nimeni să nu spun-acolo:
Sunt cu Pavel! Sunt cu-Apolo!
Ci să fim de-acum încolo
ca un stol de porumbei.
cât vom fi de mulţi sub soare,
fă-ne, Doamne, cu-ndurare,
o colibă şi nu trei.
Nimeni să nu spun-acolo:
Sunt cu Pavel! Sunt cu-Apolo!
Ci să fim de-acum încolo
ca un stol de porumbei.
Pune, Doamne, dragoste-ntre fraţi...
Fă-ne Tu o harpă vie,
ca, sub mâna Ta mlădie,
să-nălţăm o melodie,
toţi de-acelaşi dor purtaţi.
Trupul Tău ce azi e-n lume,
cei numiţi c-un singur nume,
să fim toţi uniţi, anume,
gata pentru-a fi luaţi!
ca, sub mâna Ta mlădie,
să-nălţăm o melodie,
toţi de-acelaşi dor purtaţi.
Trupul Tău ce azi e-n lume,
cei numiţi c-un singur nume,
să fim toţi uniţi, anume,
gata pentru-a fi luaţi!
Pune, Doamne, dragoste-ntre fraţi!
autor: Costache Ioanid
Un comentariu:
Macar un strop de dragoste este de ajuns si Dumnezeu din acel strop va face un ocean ,il va inmulti precum a inmultit painile si pestii.Dar ce te faci cand nici acel strop nu exista,ce te faci cand vezi in jurul tau numai indiferenta,cand te zbati ca un peste pe uscat pentru un drept care ti se cuvine, dreptul la decenta, la viata.Se spune ca cel satul niciodata no sa-l creada pe cel flamand,cel ce plesneste de sanatate si bunastare no sa-l creada pe cel care stie ce-i suferinta si boala.Cum o sa te creada cel care are inima impietrita si nu cunoaste ce-i acea
mila,cum sa comunici cu niste oameni care trec prin viata ca gasca prin apa si nu se lipeste nimic de ei,bunatatea,intelegerea compasiunea,altruismul ,taierea voii tale ,renuntarea la tine spre binele celuilalt.Cum sa comunici cu oameni care nu au nici o relatie cu Dumnezeu,nici macar formala.Atunci cand vezi atata nedreptate in jurul tau,te aprinzi de o manie din aceea dreapta ,asemanatoare Mantuitorului cand a vazut toata neoranduiala din templu.Iti vine sa dai cu ei de pamant,sa -i iei de piept si sa le spui :oare aveti inima in voi sau sunteti de piatra,aveti copii acasa...aveti parinti sau ati aparut asa ca ciupercile dupa ploaie.Bine ar fi sa fie acel strop de iubire in fiecare dintre noi,numai ca de multe ori acel strop chiar daca exista la nastere cu timpul il scuipam afara cu vointa fara nevointa .Un pic de nevointa daca ar exista ai sti sa-l pretuiesti si sa-l inmultesti dupa datorie.Ce pacat..atatia stropi irositi..
Trimiteți un comentariu