Sfânta şi Marea Miercuri

"Mesajul zilei este acela că oricât de păcătos ar fi un om, dacă se întoarce la Dumnezeu Acesta îl iartă şi, de asemenea, că şi cei credincioşi trebuie să ia mereu aminte la viaţa lor, pentru că şi Iuda, deşi era un apropiat al Domnului, L-a vândut. Gestul lui a făcut ca ziua de miercuri să fie declarată zi de post în tot timpul anului. Iată câteva fragmente din Triod:

„Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.“
„Mai mult decât desfrânata făcând fărădelege, ploi de lacrimi nicicum nu Ţi-am adus, Bunule; dar cu tăcere rugându-mă, cad către Tine, sărutând cu dragoste preacuratele Tale picioare. Ca să-mi dai iertare de greşeli ca un Stăpân, mie celui ce zic: Mântuitorule, de întinăciunea faptelor mele curăţeşte-mă.” 
(Denia de Miercuri, în Săptămâna Patimilor (Marţi seara)

În paralel cu dragostea femeii păcătoase ne este pusă şi duplicitatea lui Iuda, care după fapte se arăta apropiat Mântuitorului, însă sufletul lui nu răspundea iubirii Mântuitorului.

„Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înţeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul cel de mult preţ, iar el se grăbea să vândă pe cel fără de preţ; aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acesta se despărţea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob al vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mântuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne mântuieşte pe noi“
(Vecernia ce se săvârşeşte împreună cu Sf. Liturghie, miercuri dimineaţa)

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la OasteaDomnuluiTV din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Miercurea cea mare, ziua trădării. Iuda Iscarioteanul slujeşte satanei prin vânzarea Mântuitorului. Pentru treizeci de arginţi Iuda Îl vinde pe Hristos şi devine astfel prizonier al iadului. Zi de adâncă întristare pentru fapta cea necugetată a celui care, deşi văzând minunile şi dragostea cea fără margini a lui Hristos, a rămas de piatră. Zi de adâncă întristare pentru fiecare suflet care Îl trădează pe Hristos, devenind prizonierul păcatului.
Miercurea cea mare este însă şi o zi de nădejde pentru tot sufletul care se pocăieşte. Este ziua de pomenire a femeii păcătoase. ( Luca 7, 37-50)
Cu lacrimile pocăinţei, cu mirul dragostei de Dumnezeu, cu sărutarea nădejdii femeia cea păcătoasă se aşează la picioarele Mântuitorului. Datoria ei e mare, greşalele ei sunt multe, însă pocăinţa ei e mai mare decât păcatele ei, iubirea ei pentru Dumnezeu copleşeşte agoniseala ei cea ruşinoasă, credinţa ei îi aduce mângâierea iertării. Nu se teme de ceea ce spun ceilalţi, se dăruieşte lui Hristos cu toată suferinţa pe care păcatul a înmulţit-o în inima ei, dar şi cu pocăinţa născută prin primirea luminii lui Hristos. Şi nu numai că Iisus îi iartă păcatele, ci face amintirea ei neştearsă din conştiinţa oricărui om care primeşte cuvântul Evangheliei.

Sursa: aici

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la OasteaDomnuluiTV din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Mai cheamă-mi, Iisuse al meu duh zdrobit, să verse şiroaie de lacrimi
şi spală-l, Iisuse, de tot ce-a trăit prin negura nopţii de patimi;
mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu, dă-mi har şi credinţă deplină,
smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu, să umblu pe căi de lumină...

Mai iartă-mi, Iisuse, tot cât Ţi-am greşit, că nu este om fără vină
şi-nvăluie-mi dulce tot duhul zdrobit şi-n pacea iertării-l alină.
Mai dă-mi o speranţă în sufletul meu şi-mbracă-mă-n haina-nnoirii,
şi ia-mă cu Tine, Iisuse, la greu, să scap de ispitele firii.

Mai lasă-mi, Iisuse, suspinul trudit, plecat în genunchi să Te cheme,
mai iartă-mi, Iisuse, piciorul greşit şi-ndreaptă-i umblarea prin vreme.
Mai dă-mi o lumină în sufletul meu din sfânta şi dreapta credinţă,
uneşte-mă veşnic, Iisus-Dumnezeu, cu Marea şi Sfânta-Ţi Fiinţă.

autor Traian Dorz
interpreţi Lucian şi Adelina Susanu