Foarte potrivită e pusă această ofensivă a iadului în chipul următor. În partea de sus e omul cel duhovnicesc, iar jos, dedesubtul lui, e mobilizarea iadului. Comanda luptei o ţine însuşi Scaraoschi, mai-marele diavolilor. Din adâncul iadului, Scaraoschi telefonează la argaţii lui din lume să pornească ofensiva în contra celui pierdut pentru împărăţia iadului:
- Alo! Alo! Aghiuţă!... Alo, Prichinduţă!... Alo, argaţii mei din lume!... Ce-i cu voi, iarăşi dormiţi?... Cum mai staţi cu omul acela pe care l-am pierdut?...
- Stăm rău, întunecimea Voastră, stăm rău... A apucat a-l birui puterea Duhului Sfânt şi n-avem ce-i face.
- Alo, Aghiuţă!... Alo, argaţii mei!... Daţi-i băutură... Daţi-i târcoale cu ispita băuturii.
- I-am dat, întunecimea Voastră; i-am dat, dar nu-i trebuie... Strigă cât îl ţine gura că băutura-i duhul iadului nostru şi încă şi pe alţii îi abate de la băutură.
- Alo, Aghiuţă... Alo, argaţii mei!... Daţi-i femei.
- Am încercat şi cu asta, întunecimea Voastră, am încercat şi cu asta... i-am scos în cale multe ispite de acestea, dar pe toate le-a biruit...
- Alo, Aghiuţă! Alo, tartorii mei!... Scorniţi ceartă în casa omului pe care l-am pierdut; aprindeţi ceartă între el şi soţia lui şi copiii lui...
- Am încercat şi asta, întunecimea Voastră, dar n-am putut reuşi nimic, pentru că şi familia lui e cuprinsă de puterea Duhului Sfânt.
- Alo, tartorii mei! Avea omul acesta o veche ură şi duşmănie cu vecinul său, George. Aprindeţi iar între ei duşmănia.
- Am încercat şi cu asta, întunecimea Voastră. Pe George l-am sculat în capul lui, dar el a tăcut şi a răbdat.
- Alo, Aghiuţă!... Alo, tartorii mei!... Sculaţi pe oameni în capul lui! Şoptiţi-le tuturora că „s-a pocăit" şi scorniţi pe oameni să-l batjocorească şi să-l alunge!
- Am făcut-o şi pe asta, întunecimea Voastră... Oamenii l-au batjocorit, i-au rupt Biblia şi cărţile, (un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie că pe a treia Biblie i-au rupt-o oamenii) l-au bătut, l-au alungat..., dar el pe toate le-a răbdat cu nepăsare. Ba încă spune că se bucură că poate suferi pentru Domnul său.
- Alo, Aghiuţă!... Alo, argaţii mei!... Luaţi-vă iar cu buna cu omul cel pierdut! Încercaţi o pace şi împăcare cu el... Şoptiţi-i să mai lase din ale lui şi să mai ia şi din ale noastre... Şoptiţi-i că e din lume şi că trebuie să trăiască şi pentru lume... ca prin asta să-l puteţi înşela să iasă afară din cetatea Golgotei...
- Am încercat, întunecimea Voastră, am încercat şi acest lucru, dar n-am putut ieşi la cale. El strigă în gura mare că nu poate sluji la doi stăpâni.
- Alo, Aghiuţă!... Alo, tartorii mei!... Apoi rău destul v-aţi purtat... Vedeţi de întoarcerea omului, altfel vai de voi şi vai de pielea voastră va fi... Pe toţi am să vă leg cobză... Grijiţi cel puţin ca omul pe care l-a pierdut împărăţia noastră să nu-i mai strice şi pe alţii... închideţi-l în casa lui şi grijiţi ca să nu-i mai înşele şi pe alţii"...
Aceasta-i mobilizarea şi ofensiva iadului în contra omului cel duhovnicesc. Faţă de omul cel duhovnicesc iadul este într-o continuă mobilizare şi ofensivă. Scaraoschi dă mereu telefoane, iar diavolii ţin planuri şi se frământă din greu cum ar putea să-l amăgească.
Dar toate sforţările şi opintelile iadului sunt zadarnice. Ion, omul cel duhovnicesc, biruie toate ispitele şi atacurile iadului. Le biruie, pentru că el acum nu mai e singur. El este acum aliatul Domnului. În lupta contra diavoleştilor ispite, Domnul este aliatul lui. Domnul îi pune la îndemână darul biruinţei pe care l-a câştigat asupra lui satan sus pe Golgota. Domnul îi pune la îndemână o cetate nebiruită: Golgota.
Iadul nu-l poate înfrânge pe omul cel duhovnicesc, pentru că el este „născut din nou" prin Jertfa Golgotei. „Oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea (I Ioan 5, 4). Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că cel născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine şi cel rău nu-l poate atinge" (I Ioan 5,18).
Iadul ştie că taina biruinţei omului cel duhovnicesc este alianţa, este legătura lui cu Domnul, cu Golgota; de aceea umblă să rupă această legătură. Dar toate încercările lui sunt zadarnice. Omul cel duhovnicesc rămâne în Domnul, strigând triumfător: „Cine mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau golătatea, sau primejdia, sau sabia?... Încredinţat sunt că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile... nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să mă despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Iisus" (Rom. 8, 35-39).
Omul cel duhovnicesc trăieşte o viaţă cu Domnul, o viaţă legată clipă de clipă cu Domnul - şi, până trăieşte această viaţă, el strigă triumfător: „Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?" (Ps. 26, 1-2). „...Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti, Doamne" (Ps. 22, 4).
Bine te-ai luptat, Ioane dragă! Rămâi mai departe în această luptă! Ascultă glasul şi sfatul Duhului Sfânt: Roagă-te şi priveghează. Viaţa ta să fie o viaţă de rugăciune şi priveghere. Nu te încrede că l-ai biruit pe satan, ci te luptă mai departe ca un bun ostaş al lui Hristos, căci gloatele lui satan pândesc neîncetat clipa în care ar putea iarăşi năvăli în hotarele tale sufleteşti.
Tu, Ioane dragă, eşti acum un om duhovnicesc şi trebuie să ştii că trăieşti acum în declaraţie de război cu diavolul; trăieşti într-un război neîncetat cu ispitele şi atacurile lui satan şi până la sfârşitul vieţii tale trebuie să porţi cu biruinţă acest război. Ia seama! Diavolul are o stăruinţă extraordinară. Pe însuşi Mântuitorul L-a ispitit neîncetat, până când, în sfârşit, satan a fost definitiv înfrânt pe Golgota. Consiliul de război al iadului lucrează în permanenţă în contra ta. Roagă-te, priveghează şi te luptă neîncetat ca un bun ostaş al lui Hristos!
Rugăciune
Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Îţi mulţumesc că m-ai ajutat să Te aflu pe Tine... Îţi mulţumesc că m-ai ajutat să gust din dulceaţa unei vieţi trăite cu Tine... Îţi mulţumesc că m-ai ajutat să aflu „comoara cea ascunsă" a împărăţiei lui Dumnezeu (Matei 13, 44). Te rog însă ajută-mă şi mă întăreşte neîncetat să pot păstra această comoară scumpă şi dulce. Ajută-mă să o pot apăra contra vrăjmaşului diavol. Iisuse, Bunule Doamne! De când trăiesc o viaţă cu Tine, satan mă ispiteşte neîncetat, căutând să mă atragă iarăşi în robia din care am scăpat. Îl simt cum aprinde în mine focul patimilor pe care le-am avut... Îl simt cum deschide la fiecare pas în faţa mea calea cea largă ce duce la pierzare... Îl simt cum pândeşte neîncetat să năvălească iarăşi în hotarele mele sufleteşti. Eu sunt într-un război neîncetat cu vrăjmaşul diavol. Fii cu mine, Preabunule Doamne, în acest război, căci fără de Tine şi fără alianţa Ta eu cad înfrânt şi bătut! Rămâi întru mine şi eu întru Tine, căci fără Tine nu pot face nimic (Ioan 15, 9). În războiul cel mare cu ispitele vrăjmaşului diavol, eu cad înfrânt în clipa în care Te părăsesc şi Tu mă părăseşti. Orice clipă trăită fără Tine îmi poate fi spre pierzare. Diavolul aşteaptă o astfel de clipă. Diavolul aşteaptă clipa în care păcatul să mă despartă iarăşi de Tine. Iisuse, Bunule, fii neîncetat cu mine şi eu cu Tine! Eu îţi predau Ţie toată inima mea, toate gândurile mele, toate hotarele vieţii mele, toată viaţa mea, ca să fii Tu Stăpân peste ele şi să le aperi Tu cu darurile Crucii Tale. Fii cu mine, Preabunule Doamne, căci, dacă Tu eşti cu mine, chiar iadul întreg de s-ar scula împotriva mea, eu nu mă tem. Fii cu mine ca să pot trăi până la sfârşit o viaţă de biruitor, cântând cu Psalmistul: „Domnul este Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?" (Ps. 26, 1-2). Amin."
- Din cartea " Oglinda inimii omului" de Părintele Iosif Trifa -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu