joi, 3 noiembrie 2011

În ziua fericirii


Nu este o zi mai fericită pentru om ca ziua când L-a primit el pe Domnul în sufletul său. Şi ca ziua când Domnul îi primeşte sufletul în raiul Lui.
Despre un astfel de suflet se spunea odată la moartea sa:
– A fost un om sfânt, care a trăit cel mai smerit cu Dumnezeu şi a făcut mai mult bine semenilor ca oricine din jurul lui.
A umblat în lumina lui Dumnezeu, în slujba lui Dumnezeu, în voia lui Dumnezeu, în toată împlinirea Evangheliei lui Dumnezeu…
Faţa lui era o faţă strălucitoare, dar el se ascundea.
Faptele lui erau fapte strălucite, dar el le ascundea.
Viaţa lui era o viaţă sfântă, dar el şi-o ascundea sub smerenie, sub tăcere, sub suferinţă…
A fost odată un om sfânt pe lume…
Acest om sfânt a fost… acesta care pleacă acuma dintre noi…
Iată ce arată moartea! Şi iată de ce este mai bună ea, precum zice Ecle­siastul, căci numai moartea îl arată pe un om bun cât de bun a fost.
Şi numai moartea îl arată şi pe cel rău.
Când tai un pom bun, ce mulţi plâng după rodul lui, după umbra lui, după adăpostul lui!
Când tai un spin, ce mulţi se bucură că au scăpat de ţepii lui, de strâmtoarea lui, de ameninţările lui!
Dragă suflete al meu şi fiul meu, pentru tine vorbesc eu şi scriu mai întâi cuvântul acesta sfânt: Cum va fi moartea ta? Cum a fost viaţa ta?
Abia moartea ta o să arate dacă naşterea ta a fost o fericire sau un blestem pe pământ. Dacă a fost un bine sau un rău. Dacă a fost o flacără sau un fum.
Ai grijă neîncetat de aceasta!
O, Dumnezeul şi Făcătorul meu Slăvit…
Şi eu sunt acum atât de aproape de moarte .
Tu singur ştii tot şi semenii mei ştiu o parte din cât bine am făcut şi cât nu.
Ajută-mă, câte zile mai am de trăit, să fac tot binele ce-l pot, pentru ca moartea mea să fie fericită şi răsplata mea să fie slava şi cununa vieţii veşnice.
Amin.
din volumul "Hristos Pâinea noastră zilnică."

Niciun comentariu: