Suferinţă

Suferinţă...
Crin din care Domnul Şi-a-mpletit cununa
Mulţi te plâng când mergi la dânşii,
Eu te cânt întotdeauna -
Căci în leagănul tău dulce
Când m-a pus întâi durerea
Am văzut la căpătâiu-mi,
Veghetoare, mângăierea.


Suferinţă soră scumpă
Ce mă porţi de-atunci cu tine,
Câte bucurii în suflet mi-ai dat tu
Printre suspine!
Tu m-ai învăţat,
Gunoaie şi-amăgire şi ispită -
Să le văd acelea câte vine lumea să-mi promită.


Şi să aflu ce comoară e primirea slavei sfinte
Şi cunoaşterea iertării,
Şi iubirea ei fierbinte,
Şi-a încrederii odihnă, şi-alinarea cea plăcută
Care-o lasă mâna dulce peste lacrima tăcută.


Tu mi-ai dezvelit în suflet zări necunoscute mie,
Gura, tu mi-ai pus să cânte;
Mâna, tu mi-ai pus să scrie...
Şi-n iubirea armoniei salbe şi cununi s-adune
Fericit cu ele chipul Domnului să-L încunune.


Suferinţă, suferinţă,
Astăzi când spre ceru-albastru
Pe-a recunoştinţii aripi
Zboară gândul meu sihastru,
Eu Îl rog pe-Acel ce Crucea a purtat-o-n umilinţă
Să mă facă să-ţi ştiu preţul
Şi frumseţea, -
Suferinţă!...

Traian Dorz