luni, 12 septembrie 2011

Frumoasa noastră cruce



Fraţii noştri nu trebuie să plângă niciodată din durere, ci numai din iubire.
Nici în viaţă, nici în moarte, cei uniţi de Dumnezeu prin iubire nu trebuie să se mai despartă niciodată.
Săbiile şi scuturile lor să lupte alături.
Mâinile lor să lucreze şi să se roage împreună.
Capetele lor să odihnească, în clipele cele mai neuitate, unul pe umărul celuilalt.
Paşii lor să meargă alături pe orice drum şi pe orice vreme.
Pâinea să şi-o frângă împreună.
Apa să şi-o bea din acelaşi vas.
Durerea să şi-o împartă frăţeşte, ca pe pâinea lor.
Bucuria să şi-o simtă la fel
Iar crucile lor să aibă acelaşi acoperiş.
Pentru ca învierea lor să fie în aceeaşi clipită. Iar veşnicia lor, îmbrăţişată.


Nimic mai fericit decât soarele dintre sufletele lor înfrăţite şi nimic mai nefericit decât gheaţa lor.
Nimic mai dulce decât întâlnirile celor dragi şi nimic mai amar decât despărţirea lor.
Doamne, cine mi-ar putea fi mai aproape decât soţul meu,
cine mai bun decât fratele meu, cine mai drag ca prietenul meu?
Cine, dacă nu singur Tu, Care îmi eşti toate acestea?
Lângă Tine eu să nu plâng niciodată, decât de fericire. Şi Tu lângă mine, la fel.
Lângă Tine eu să nu tremur niciodată, decât din dragoste.
Şi Tu lângă mine, la fel.

Lângă Tine să nu mi se aplece ochii mei niciodată, decât de prea multă lumină.
Şi ochii Tăi lângă mine, tot aşa.
Ţie să nu-mi fie greu a-ţi spune niciodată, dcât cât te iubesc de mult.
Pentru Tine să nu am niciodată nimic ascuns, decât bucuriile pe care vreau să Ţi le fac pe neaşteptate.
O,Iisuse, Preaiubitule drag, ce uşoară îmi este crucea pe care noi împreună o purtăm!
Ce dulce îmi este jugul alături de Tine!
Şi ce fericită sarcina Ta asupra inimiii mele!
La sânul Tău odihna mea este plină de linişte şi siguranţă, iar munca mea este numai cântec şi spor.
Când Tu eşti lângă mine, tot pe ce pun mâinile îmi înfloreşte şi îmi luminează.
Când simt asupra mea privirile Tale, toată fiinţa mea îmi pare învăluită în raze şi cântec.
Când Te ştiu aproape de mine, duhul îmi arde, ochii îmi strălucesc, picioarele îmi aleargă, mâinile îmi zboară.
Preaiubitule drag, câte aş dori să-Ţi spun acum, când nu pot decât să tac, adorându-Ţi în lacrimi dragostea şi slava Ta, amândouă la fel de mari, Iisuse!...

Traian Dorz
Din cartea "Prietenul tinereţii mele" pag. 91, 
Editura Oastea Domnului, Sibiu - 1999

Niciun comentariu: