„Nu vă opriţi la ramă - ci la tablou! Oamenii şi întâmplările
se învechesc şi se uită, dar învăţămintele rămân, pentru că ele sunt Adevărul,
iar El este Veşnic.
Pentru o cât mai bună înţelegere a acestora, vreau să spun
aici o istorisire, o întâmplare despre care nu vă pot da o altă mărturie decât
adevărul din ea însăşi. Dar lumina din ea vă va putea ajuta să înţelegeţi multe
din cele ce vor urma, pe tot parcursul acestei mărturii.
Se spune în Biblie că atunci când Moise, omul lui Dumnezeu
era pe munte pentru primirea Legii şi Poruncilor de la Domnul Dumnezeu, el a
stat acolo în faţa Celui Prea-Înalt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi...
Multe adevăruri trebuie să i se fi arătat lui Moise în timpul
acesta acolo, dar cele mai multe din ele i-au rămas ascunse, fiindcă nu le-a
putut înţelege atunci nici el. Dar şi din câte le-a înţeles, prea puţine a
putut spune...Şi el era numai om.
După cum în Noul Testament este adeverit că în afară de cele
scrise acolo mai sunt multe altele pe care le-a făcut Domnul, dar care nu s-au
scris - tot aşa credem că sunt şi în Vechiul Testament.
Aceste lucruri care nu s-au scris fac parte din adevărurile
pe care nu le ştim. Şi despre care nu putem vorbi.
Se spune totuşi că atunci când primele Table ale Legii cu
cele Zece Porunci scrise de Degetul Domnului Dumnezeu au fost gata, El le dete
lui Moise zicându-i:
— Ia-le! Cunoaşte-le, învăţându-ţi casa ta şi poporul tău.
Moise le-a luat, le-a privit şi iată că cele Două Table erau
dintr-aceeaşi piatră străvezie, având înscrisuri şi pe dinafară şi pe
dinăuntru.
— Doamne, Dumnezeul Binecuvântat - a îndrăznit să grăiască
Moise. Poruncile Tale înscrise pe dinafară eu le descifrez şi le înţeleg, însă
eu văd înscrisuri mai multe pe dinăuntru, iar pe acelea nu le pot nici descifra
şi nici înţelege.
Cum să vestesc ceea ce nici eu nu ştiu şi nu înţeleg?
— Moise, Moise - i-a răspuns Domnul Dumnezeu - ceea ce
cunoşti şi înţelegi tu, este pentru tine. Şi pentru neamul tău. Şi pentru
vremea de acum.
Ceea ce nu cunoşti şi nu înţelegi tu, este pentru alţii şi
pentru mai târziu, căci orice om şi orice neam şi orice timp este trecător, dar
Poruncile Mele sunt Adevărul, iar Adevărul este veşnic.
Fiecare neam îşi are profetul său şi fiecare Timp îşi are
profetul său. Şi fiecărui profet i s-a dat să cunoască din Adevăr numai atâta
parte câtă este nevoie pentru mântuirea sa şi a celor la care a fost trimis.
— Doamne Dumnezeule, dar cine cunoaşte tot Adevărul?
— Tot Adevărul nu-l cunoaşte decât Fiul şi Hristosul, fiindcă
El este Adevărul. Dumnezeu are o mie de profeţi, dar n-are decât un Singur Fiu.
— Şi cum sunt împărţite adevărurile la cei o mie de profeţi
ai Săi?
— Când i-a sosit vremea unui adevăr şi mântuirea unui neam,
Dumnezeu îl trimite pe profetul acelui neam şi, prin el, adevărul acelui Timp.
Dar şi acelui profet i se descoperă numai acea parte din
adevăruri pentru care este ales şi este trimis el. Dacă profetul este
credincios şi dacă poporul este ascultător de profetul său, ei se mântuiesc cu
toţii prin acel adevăr care le este îndeajuns pentru vremea lor şi pentru
trebuinţa lor.
Dacă unul sau altul este necredincios - ori profetul ori
poporul - necredinciosul se va pierde, iar adevărul acesta va rămâne zădărnicit.
— Doamne Dumnezeule, dar toate adevărurile sunt mari? Toţi
profeţii sunt mari?
— Toate adevărurile sunt mari, fiindcă toate sunt întregirea
Adevărului. Dar profeţii nu toţi sunt mari pentru că nu toţi sunt în întregime
ai lui Hristos.
Fiecare profet este mare în măsura în care trăieşte nu lângă Hristos, nici cu Hristos, ci în Hristos!
Adevărul nu se coboară la om, ci omul trebuie să se înalţe
spre Adevăr. Şi nu toţi profeţii pot să se înalţe îndeajuns şi să rămână acolo.
Cei mai mulţi cad, zădărnicindu-şi solia lor şi mântuirea celor la care sunt
trimişi. Dar mai adesea neamurile îşi leapădă profeţii, zădărnicindu-şi
mântuirea. Şi mântuirea lor odată zădărnicită, nu le mai este trimisă o alta
niciodată.
— Doamne Dumnezeule, dar care profeţi sunt mai mari - şi până
când va ţine vremea profeţilor?
— Acei profeţi sunt mari care se pot ridica până la înălţimea
adevărurilor pentru care sunt trimişi. Iar vremea lor va ţine până la Venirea
Fiului, Care va descoperi tot Adevărul - fiindcă El este Adevărul TOT.
— Doamne Dumnezeule, dar eu văd înăuntru ceva ca o Carte
Tainică peste care văd şapte peceţi. Iar peste această Carte Tainică văd Chipul
unui Miel însângerat. Şi Mielul acesta însângerat seamănă cu mielul pe care
l-am junghiat noi la ieşirea din Egipt, prin sângele căruia am fost salvaţi...
Nu ştiu ce înseamnă asta!
— Uită-te şi mai bine! Şi spune ce vezi?
— Doamne Dumnezeule, sunt îngrozit şi tremur... Peste Mielul
înjunghiat văd un Chip atât de strălucitor - dar atât de Chinuit!
Capul Lui este încununat cu spini iar Ochii Lui înlăcrimaţi
sunt plini de o nemărginită bunătate iubitoare. Cine poate fi Acesta?
— Acesta este Adevărul! Acesta este Fiul Meu şi Dragostea
Mea!
— O Doamne şi Dumnezeule Veşnic, ce mişcat sunt! O singură
dorinţă mai am. Îndură-Te şi fă-mă să văd şi eu măcar odată Faţa Lui şi măcar
una din zilele Sale.
— Moise, Moise, tu vei merge şi-ţi vei face lucrarea ta. Iar
dacă vei fi credincios soliei tale, vei adormi în pace. În vremea Lui Eu te voi
trezi ca să-ţi împlinesc această dorinţă.
Până atunci rămâi credincios Adevărului care ţi s-a
descoperit ţie, ca să fii vrednic să ţi se descopere atunci Tatăl.
... Astfel în Ziua Schimbării la Faţă pe Tabor, Moise a
cunoscut pe Hristos şi atunci i s-a descoperit tot Adevărul, după cum i se
promisese pe Sinai.
Era nevoie să fac acest ocol la început, pentru a vă obişnui
cu gândul despre adevăruri şi despre Adevăr.
Numai Hristos este tot Adevărul şi numai El le poate explica
pe toate. Noi cunoaştem doar în parte şi ca număr şi ca înţelegere.
Totul este să fim călăuziţi de o minte sănătoasă şi de o
inimă curată în cercetarea celor ce le aflăm.
Iar cele aflate şi înţelese, să încercăm să le trăim cu un
cuget curat şi cu un suflet smerit, aducând astfel roade vrednice de mântuirea pe
care o dorim de la Dumnezeu.”
Din “Hristos mărturia mea”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu