Să dorim să fim!

"Să dorim să fim! Dar să dorim să fim din toată inima, iar pentru aceasta să muncim tot timpul, adunând în mintea noastră cât mai mult putem din Cuvântul lui Dumnezeu, care este comoara cunoştinţei, a simţirii, a puterii, a inspiraţiei. Şi din cuvintele oamenilor lui Dumnezeu, care şi-au tras seva inspiraţiei lor din izvoarele Bibliei"

"Şi să ne încălzim la focul iubirii până când fierul nostru devine alb. Să întindem corzile ei până când vor vibra înfiorate şi la ce mai fină adiere a Vântului Ceresc. Până la cea mai înaltă tensiune duhovnicească. Până la cea mai profundă rezonanţă."

"Când rugăciunea noastră va fi plină de bunul-simţ, nu ne vom aşeza nicodată necuviincios. Nu vom striga ţipător, nici nu ne vom linguşi prefăcut. Nu vom lungi pre mult şi nu vom scurta prea grăbit...Nu ne vom înghesui prea în faţa altora, nici nu-i vom strâmtora... Ce necesar ne este bunul-simţ, mai ales în rugăciunea noastră!"

"În fiecare dintre noi (câte mii de copii sufleteşti ai lui suntem aici) este câte ceva din dragostea lui. Din lacrimile lui, din suferinţele lui, din jertfele şi ostenelile lui, din cantitatea uriaşă a acestora care a fost toată înainte numai în el singur, în sufletul sau uriaş şi sfânt. Şi nu numai în noi, cei de acum, ci şi în acei câte încă mii si mii – care vor veni după noi. Iată ce uriaş este un profet sfânt. Aşa a fost profetul dăruit nouă. (Părintele Iosif Trifa - n.b.) Fie binecuvântat în veci. Amin."

" Adevărata artă e zbor. Multe creaţii sunt numai nişte târâri. Unele sunt nişte biete sărituri, cum sare o raţă peste un şănţuleţ.

Altele sunt zboruri greoaie şi scurt, cum zboară o găină peste un gard: cu chinuri şi eforturi din cele mai mari, abia realizează aproape nimic.

Adevărata lucrare de artă: o scrisoare, o poezie, o cântare, o vorbire, tot ceea ce este inspiraţie, este zbor. Zbor înalt. Iar acest zbor se poate numai prin Duhul Sfânt.

Să nu fim mulţumiţi nicodată decât cu astfel de lucrări şi să stăruim până ajungem la ele.

Când reuşeşte aşa ceva, creatorul însuşi simte un salt ceresc, este transpus dintr-o dată într-o atmosferă nelumească. Şi tot aşa îi transmite apoi, prin lucrarea sa, şi pe cei ce-o aud.

Cu cât un creator este mai modest, cu atâta creaţia sa va fi mai frumoasă. Cu cât un vorbitor va fi mai smerit, cu atâta vorbirea sa va fi mai înaltă. Şi cu cât un binefăcător este mai ascuns, cu atâta binefacerea sa va fi mai arătată"

"Să nu fugim de suferinţă şi să nu lenevim în muncă. Când nu poţi să dormi, nu te frământa în pat, întorcându-te de pe o parte pe alta, - ci dă-te jos şi aşează-te pe genunchi în rugăciunea cea mai fierbinte şi stăruitoare. Şi vei vedea ce putere şi ce linişte odihnitoare vei primi.

Ori aşază-te cu harnicie la o muncă folositoare – şi vei vedea cum vei scăpa nu numai de ispite ori de plictiseală, ci şi de boală şi de nemulţumiri. Somnul şi lenevia duc la boli şi la păcate. Munca şi rugăciunea dau sănătate şi bucurie."

"Faţă de părinţii trupeşti avem obligaţii trupeşti şi datorii trecătoare, dar faţă de părinţii sufleteşti avem obligaţii sfinte şi datorii veşnice.

Căci după cum unii dintre noi purtăm pe trupul nostru trasături care ne aseamană cu părinţii noştri trupeşti sau urmări ale unei slăbiciuni moştenite de la ei, - tot aşa purtam fiecare dintre noi pe sufletele noastre trăsăturile sufletului părintelui nostru duhovnicesc. Să ne împărtăşim din virtuţile şi puterea sufletului sau."

"Cine n-are părtăşie cu fraţii nu poate acea părtăşie cu Dumnezeu, căci una vine prin alta. Se păstrează tot aşa şi se pierde tot aşa."

"Ce bine ţineau minte bătrânii noştri mai demult, care nu ştiau scrie şi citi, dar luau bine seama la toate adevărutrile vieţii şi le reţineau fără greutate şi fără greşeli!..Să începem şi noi să ne folosim mai bine darul memoriei pe care îl avem de la Dumnezeu...Poate nu va fi tot libertate şi tot belşug. S-ar putea să vină iarăşi vremi când să nu mai ai nici cartea, nici condeiul. Strângeţi în memorie lucruri care acum le puteţi avea, dar mâine aţi putea rămâne fără ele. Ce bine vă vor prinde în vremea de ani secetăşi proviziile strânse în anii îmbelşugaţi!

"Adevărul este mai primejdios dacă îl taci.

Dar cum vei răspunde mâine în faţa lui Dumnezeu pentru învăţămintele lui, de care alţii aveau atâta nevoie, iar tu le-ai tăcut? Mulţi, ştiindu-le, n-ar fi căzut şi ei în greşeli din care noi am tras aceste învăţămite pentru că n-am ştiut să ne ferim la timp."

"Nemaiîmprospătând amintirile, oricât de adânci urme lăsară ele cândva pe inima noastră - de la o vreme încep să se steargă din minte încet, încet şi una câte una.

Şi ni se acopăr şi amintirile cum ni se acopăr cu iarbă cărările pe care nu mai mergem. Şi ca nişte morminte pe care nu le mai îngrijeşte nimeni."

Traian Dorz,

din "Dorin să fim" - Colecţia "Cugetări nemuritoare 26"