Dacă n-aţi fost la Cetatea

Următoarea poezie a fost scrisă de fratele Traian Dorz, în amintirea zilei de Luni, 28 februarie 1785, când cei trei martiri, Horia, Cloşca şi Crişan, au fost duşi la locul ce se cheamă şi astăzi “Dealul Furcilor”, şi au fost zdrobiţi cu roata de fier pe cuţite, de jos în sus, în cele mai îngrozitoare chinuri.
În tot timpul chinuitoarei sale anchete, Horea n-a denunţat pe nimeni, ci şi-a luat toată răspunderea numai asupra lui însuşi. Când a fost prin, el a fost vândut în m âinile ucigaşilor săi şi predat chiar de către unii din sătenii săi şi din rudele sale. dar el nu i-a învinuit niciodată, ci în clipa morţii a spus că îi iartă pe răufăcătorii săi, din toată inima.

Dacă n-aţi fost la Cetatea
Albei Iulii niciodată,
duceţi-vă iarna asta
crâncenă şi-nceţoşată,
şi-ntr-o zi de Luni,
cu groază,
retrăiţi durerea toată
a acelei zile-amare,
crâncenă şi-nsângerată,
când cei trei martiri
ai noştri
au fost traşi aici
pe roată!…

Staţi deoparte lângă-o piatră,
şi, cu inima zdrobită,
ascultaţi pe-asupritorul
cu sentinţa lui cumplită
şi priviţi cum vin martirii
către jertfa lor slăvită,
lanţurile-abia târându-şi
spre Golgota rânduită
mântuirii-acestei naţii
prea-ndelung
nedreptăţită!

Apoi vă rugaţi puternic,
ca aceste jertfe sfinte
să fi-adus răscumpărare
pe toţi vecii înainte,
ca să nu mai fie veşnic
zi ca asta de fierbinte
şi să nu se mai zdrobească
niciodată oase sfinte,
ci cruzimea şi-asuprirea
pentru veci –
să se-nmorminte!

din volumul “Locurile noastre sfinte”