Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XXXIV)

“Mântuitorul n-a venit numai “pentru păcatele lui Adam şi al lumii”, ci a venit şi pentru mine şi pentru tine, cititorule. Şi tu eşti un Adam pe care păcatul te-a scos din raiul ascultării de Dumnezeu. Tu trebuie să-ţi dai seama despre starea păcătoasă în care te afli. Trebuie să-ţi dai seama că eşti bolnav şi să doreşti după doctor. Trebuie să-ţi dai seama că eşti pierdut şi numai un Mântuitor te poate scăpa din pieire sufletească. Acest Mântuitor ţi-L adduce Naşterea Domnului. Dorul, dorinţa şi aşteptarea acestui Mântuitor sunt pregătirea cea adevărată pentru Naşterea Domnului”

“Istoria şi minunea Naşterii Domnului din peştera Vifleemului n-ajung nimic şi nu preţuiesc nimic pentru mine şi pentru tine, dragă cititorule, dacă Mântuitorul nu Se naşte şi în peştera sufletului nostru.”Dacă Hristos în tine nu S-a născut – scrie un Sfânt Părinte – atunci să ştii că pe vecii vecilor tu eşti pierdut”. Această naştere se înţelege aşa: trebuie să-L laşi pe Domnul să intre în inima ta, în viaţa ta, în gândurile tale, în vorbele şi în purtările tale. Să-L laşi pe El să Se facă Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa sufletului tău şi să trăieşti o viaţă cu El”

“Iată stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc. 3, 20). Auzi tu şi asculţi tu cititorule acest glas? Între colindele pe care le cântă pruncii pe la uşile creştinilor este şi una care începe aşa: “Slobozi-ne gazdă-n casă – C-afară plouă de varsă…” Ascultă bine, dragă citirorule, această colindă, căci în glasul cel de argint al nevinovaţilor copii e şi glasul Copilului Sfânt, Care te roagă să-L slobozi în casa ta. De când tot cântă acest Copil la uşa ta şi tu nu-L auzi? DE când tot stă la uşa ta şi tu nu-L slobozi? Acum şi îngerii cântă împreună cu El la uşa sufletului tău – şi tu nici acum nut e-ai trezit din somnul păcatelor? Ca pe vremea Naşterii din Vifleem, Copilul Iisus umblă şi azi, de la casă la casă şi de la gazdă la gazdă, întrebând supă sălaş. Grăbeşte, frate dragă, grăbeşte şi-I deschide uşa. Deschide-I uşa inimii tale”

“Irod se temea că Împăratul cel nou îi va lua puterea şi domnia….O, dragă cititorule, şi noi suntem în chipul lui Irod de câte ori din gură ne închinăm lui Hristos, dar cu faptele cele păcătoase umblăm să-L omorâm. Să-L căutăm şi noi pe Împăratul Hristos cu credinţa crailor de la Răsărit şi, după ce L-am aflat, să plecăm şi noi „pe altă cale”, adică să ne schimbăm purtările şi faptele noastre cele rele”

“Ca să-L poată afla copilul tău pe Mântuitorul, trebuie tu însuţi să-L cunoşti mai întâi şi să trăieşti o viaţă cu El. În zadar îi predici copilului tău despre Mântuitorul şi Evanghelia Lui, când el nu te vede trăind pe tine această viaţă. Pilda vieţii noastre este predica şi învăţătura cea mai bună – sau cea mai rea – pentru copiii noştri.”

“Iisus Mântuitorul şi astăzi acest dar îl primeşte de la noi: păcatele noastre. Tot ce este rău în noi, Hristos este gata să ia asupra-Şi şi să n escape de el. Dar, în schimb, şi noi trebuie să luăm lumină din lumina Lui şi viaţă din viaţa Lui. Cititorule! Dă-ţi păcatele tale Copilaşului Iisus şi ia de la El lumină şi viaţă!”

Părintele Iosif Trifa