O meditaţie la apostolul din Duminica a 20-a după Rusalii
Ap.Galateni 1, 11-19
"Adevăratul trimis al lui Hristos nu-şi ascunde nimic şi de nimeni. Nu-şi ascunde trecutul neascultător sau rătăcit, fiindcă, o data cu aflarea lui Hristos, el a părăsit acest trecut şi l-a osândit pentru totdeauna. Nu-şi ascunde gândurile, findcă toate îi sunt acum curate şi binevoitoare daţă de toţi. Nu-şi ascunde intenţiile, fiindcă ele nu au alt scop decât slava lui Dumnezeu şi binele semenilor. Nu-şi ascunde căile, fiindcă ele sunt făcute în lumină şi nu urmăresc altceva decât ascultarea de Domnul şi de fraţi.
Nu-şi ascunde decât binefacerile, lacrimile, rugăciunile şi jertfele lui pentru Domnul său şi pentru semenii săi. Pentru ca nu cumva să-şi primească pentru ele o laudă sau o răsplată acum, în lumea aceasta, şi să o piardă pe cea de la Tatăl cel Ceresc.
Adevărata întoarcere la Dumnezeu este o moarte şi o naştere. Moare un eu în mine şi se naşte un alt eu în fiinţa mea. Încetează total un fel de trăire şi începe un alt fel. Se produce o ruptură totală între altădată şi acum. Şi, deşi credinciosul Domnului nu mai doreşte niciodată să se mai întoarcă la felul său vechi de umblare, el îşi reaminteşte neîncetat de purtările sale de altădată, întâi pentru a-şi osândi acele purtări, apoi pentru a mulţumi totdeauna lui Dumnezeu Care l-a scăpat din ele şi Care i-a dat acum făptura cea nouă care are şi doreşte cu totul umblările cereşti şi viaţa lui Hristos.
Atâta har primim de la Dumnezeu, câtă mărturisire sinceră înălţăm noi spre El. Atâta iertarea avem de la Hristos, câtă părere de rău sinceră arătăm noi pentru păcatele noastre. Şi atâta revărsare de binecuvântări avem noi pentru viitor de la Duhul Sfânt câtă revărsare sinceră de lacrimi avem pentru trecutul neascultării noastre de călăuzirea Lui.
Cine îşi ascunde păcatele sale nu propăşeşte, spune Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare (Proverbe 28, 13).
Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasle de gemetele mele necurmate... dar când Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am mai ascuns fărădelegea... Tu ai iertat vina păcatului meu (Ps. 31, 3-5). Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire (I In 1, 9). Căinţa şi mărturisirea sunt pentru sufletul greşit ceea ce ese o doctorie pentru omul bolnav. Dar nici un doctor din lume nu poate prescrie leacul unui bolnav care nu-şi mărturiseşte sincer şi drept ce durere are şi nu-şi arată deschis rănile ce-l dor.
Dragul meu, nu-ţi mai ascunde nici tu boala sufletului tău păcătos! Nu te mai ascunde după dezvinovăţiri înşelătoare, cum se ascundeau odată primii oameni, după ce nu ascultaseră de Dumnezeu (Gen 3, 7-10).
Ci mai degrabă vino chiar acum, îngenunchiază în faţa Domnului şi mărturiseşte-I cu sinceritate păcatele tale şi neascultarea ta, ca să afli îndurare înaintea Feţei Sale şi să fii vindecat. Oricât de multe sau de puţine ăîcate ai avea, oricât de mari sau de mici ar fi fărădelegile tale, oricât de grele sau de uşoare ar fi nelegiuirile pe care le-ai săvârşit, Sângele Scump al lui Iisus Hristos cel Răstignit ţi le poate spăla... Numai dacă vii cu o sinceră şi smerită căinţă, şi, căzând la picioarele Crucii Lui, le mărturiseşti cu lacrimi, cerând iertarea Sângelui Său Sfânt pentru ele.
O, vino azi, suflet scump, predă-te Domnului Iisus şi primeşte răscumpărarea şi iertarea Lui!
Numai aşa vei fi iertat şi fericit! ...
Nu-i de-ajuns numai să te poţi scula din păcat.Trebuie şi să umbli în neprihănire!
Nu-i de-ajuns că te poţi scula!Dacă nu poţi şi umbla,tu încă nu eşti sănătos deplin.
Ia seama că cel sănătos se cunoaşte după cum umblă:
Că cine umblă clătinându-se,cine umblă şchiopătând,cine umblă mereu căzând,cine umblă dintr-o parte în alta,de la unii la alţii,cine umblă tremurând,cine umblă poticnindu-se de orice,cine umblă strâmb,cine umblă lumeşte,cine umblă cu ochii închişi(2 Petru 1, 9),cine umblă cu nebăgare de seamă prin gropi,prin şanţuri,prin noroaie,prin locuri nepermise,cine umblă târându-se,cine umblă cu nebunii,cu desfrânatele,cu băutura,cine umblă cu cuţite,cu ciomege,cu arme,cine umblă cu înşelăciuni,cu afaceri necinstite,cu minciuni,cine umblă în gură cu Biblia,dar în buzunar cu rachiu,cu tutun,cu cărţi de joc,cu jurăminte şi cu înjurături,cine umblă şi la biserică sau la adunare,dar şi la păcate şi la cârciumă,cine umblă cu Dumnezeu pe buze,dar cu diavolul pe inimă-acela nu este sănătos!Nici la minte,nici la credinţă.
Căci acela care este sănătos cu adevărat are totdeauna un umblet drept,frumos şi statornic,un cuvânt drept şi trăit,o viaţă şi o purtare drepte şi frumoase.
Fie că-l vede cineva,fie că nu-l vede.
Dacă tu cu adevărat te-ai sculat din păcate,atunci ia seama bine cum umbli.Căci la umbletul tău privesc şi îngerii şi demonii.Şi cerul şi iadul.Şi Dumnezeu şi oamenii(1 Cor. 4, 9).
Umblarea ta este mărturisirea ta.Şi după ea îşi vei primi şi lauda şi ocara(Mat. 25,31-46; Rom.2, 5-6;Apoc. 20, 12).
Dacă eşti al lui Hristos, trebuie să umbli ca El (1 Ioan 2, 6).
O Doamne al Puterilor,întăreşte în umblarea cu Tine şi pentru Tine pe toţi ai Tăi.
Fă ca urmele lor pe urmele Tale să rămână pe faţa pământului acestuia pline de lumină şi de putere,ca toţi cei care le vor privi şi le vor urma să ajungă la Tine.
Amin."
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu