Sfântul Ambrozie s-a născut într-o familie creştină nobilă, probabil la Treveres, unde tatăl său era prefectul Galiei. A avut 2 fraţi: pe Marcelina şi pe Satir. Mama lor le-a dat o educaţie creştinească aleasă. Tânărul Ambrozie a studiat dreptul şi a pledat câtva timp cu mult succes ca avocat, apoi la 370, încă tânăr, este numit guvernator al Emiliei şi Liguriei, cu reşedinţa la Milano. Luând parte la alegerea de episcop al Milanului, în locul episcopului arian Auxenţiu care decedase, un copil a strigat în biserică: «Ambrozie să ne fie episcop» şi, astfel, a fost ales episcop, deşi era numai catehumen; la 30 noiembrie a fost botezat, iar la 7 decembrie 374 a fost hirotonit episcop.Prima lui grijă a fost să-şi împartă averea săracilor; apoi s-a dedicat în întregime noii sale slujiri, făcându-se tuturor toate. Numirea lui Ambrozie ca episcop al Milanului a însemnat sfârşitul ereziei arianismului în toată Italia. Sf. Ambrozie a fost un adevărat om de Stat şi om al Bisericii, înzestrat de Dumnezeu cu cele mai alese daruri: o înţelepciune cu care găsea cu uşurinţă rezolvarea unei dificultăţi; o judecată dreaptă şi sigură, o voinţă energică ce nu se lăsa înfrântă de insuccesele de moment; un bun simţ practic. Sf. Ambrozie a fost un apărtor înverşunat al învăţăturii ortodoxe a Bisericii, ferind-o de erezii, un om plin de zel, ce nu a precupeţit puterile sale pentru a face bine altora.
De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturistice, tratate de morală, de ascetism şi 91 de scrisori. Reconsiderând toate ideile expuse de scriitorul roman, Ambrozie demonstrează că religia creştină poate asimila, fără a fi în primejdie să altereze mesajul său, toate valorile naturale pe care lumea păgână, în deosebi cea romană, a ştiut să le exprime.
Sfântul Ambrozie se stinge în ziua de 4 aprilie 397, dar cuvântul său aprins luminează şi astăzi, fiind unul dintre marii Sfinţi Părinţi ai Bisericii.
* în calendarul latin: 7 decembrie
* în calendarul bizantin: 7 decembrie (sub numele "Sf. Ambrozie al Mediolanului")
* în calendarul lutheran: 4 aprilie
* în calendarul anglican: 7 decembrie
"A şti să taci este o virtute mai mare decât a şti să vorbeşti."
"Am văzut pe mulţi oameni căzând în păcat din pricina vorbelor lor, însă aproape pe nimeni din pricina tăcerii "
" Dispoziţia inimii dă valoarea darului. Ea singură dă preţul celor oferite.”
"Înţelepciunea raţională este fântâna vedeniei, deoarece raţiunea ascute vederea minţii şi curăţă contemplarea sufletului;
înţelepciunea morală este fântâna abundenţei, deoarece la străinii, pe chipul cărora erau zugrăvite patimile trupeşti, Isaac găseşte curgerea unei minţi agere, care pentru obiceiuri bune pur şi simplu zboară, iar bunătatea abundă faţă de alţii când există asprime faţă de sine;
a treia fântână este a jurământului, adică a înţelepciunii naturale,care înţelege ce este mai presus de natură sau al naturii, deoarece, într-adevăr, ea afirmă şi jură ca şi cum Dumnezeu este martor, şi este reprezentată ca dumnezeiască atunci când Domnul naturii este citat ca un martor al credinţei."
( Comentariu la Evanghelia după Luca(Prolog) )
"...haideţi să învăţăm despre taină. În mod cuvenit, ea ( Sf. Fecioară Maria, Maica Domnului Iisus şi "Maica noastră prin Iisus") este dată în căsătorie, dar fecioară, căci ea preînchipuie Biserica care este neprihănită (potrivit Efeseni 5, 27), deşi este cununată. O fecioară ne-a zămislit pe noi de la Duhul, o fecioară ne naşte fără dureri. Şi, astfel, cumva Maria, căsătorită cu unul, a fost plinită de Altul, fiindcă şi Bisericile particulare sunt, într-adevăr, pline de Duh şi har şi cu toate acestea sunt unite cu vieţuirea unui preot vremelnic."
( Comentariu la Evanghelia după Luca )
"Cel care nu se roagă zace în împărăţia materiei, nu este scris în cartea vieţii din ceruri şi nu are loc în împărăţia lui Dumnezeu"
"Noi acum cunoaştem doar parţial şi înţelegem parţial, dar atunci va fi posibil ca ceea ce este perfect să fie înţeles, când nu umbra, ci realitatea Maiestăţii Divine şi veşnicia vor începe să strălucească pentru a fi privită de către noi cu faţa fără val."
"Fie ca duhul Mariei să fie în fiecare, astfel ca să-L mărească pe Domnul; fie ca duhul Mariei să fie în fiecare, aşa încât să se bucure de Dumnezeu (potrivit Luca 1, 46-47). Dacă ea este singura Mamă a lui Hristos după trup, totuşi Hristos este Rodul tuturor după credinţă. Pentru că orice suflet primeşte Cuvântul lui Dumnezeu, cu condiţia ca, nepângărit şi nepătat de păcate, să-şi păzească curăţia sa cu smerenie neprihănită."
( Comentarii la Sf. Evanghelie după Luca )
"Păcătosul nu doar îşi mărturiseşte păcatele, le şi enumeră şi îşi recunoaşte vinovăţia, căci nu doreşte să-şi ascundă greşelile. La fel cum temperatura nu poate să fie domolită când se declanşează, tot astfel şi boala păcatelor izbucneşte atunci când ele sunt tăinuite, însă dispare când ele sunt mărturisite prin Spovedanie."
( "Despre doisprezece psalmi" ref. 1259, A.D. 381, în Credinţa Părinţilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, p. 150.)
,,Cei care au istorisit faptele mântuitoare ale Domnului, sau care au călăuzit sufletul spre minunile Sale, disting adevărul de falsitate, nu prin semne şi proorocii, ci prin cuvânt ( ce nu este altceva decât Cuvântul întrupat, Hristos ). "
( Comentarii la Sf. Evanghelie după Luca )
"Tu eşti un chip, o, omule, un chip pictat de Dumnezeul tău, desăvârşit artist şi pictor. Nu desfigura chipul zugrăvit care reflectă nu înşelăciunea, ci adevărul, care exprimă nu căderea, ci harul."
( 'Hexameron', Ref. 1318, A.D. 389, în Credinta Pãrintilor din vechime, vol. 2, trad. W.A. Jurgens, pp. 167-168)
,Firea trupului este una, slava dumnezeirii este alta. Slăbiciune din pricina ta, putere în El Însuşi; sărăcie din pricina ta, bogăţie în El Însuşi."
( Comentarii la Sf. Evanghelie după Luca )
"Fecioria nu e vrednică de laudă pentru că se află în martiri ci pentru că ea face martiri."
"Biserica Domnului... rămâne nemişcată în mijlocul atâtor valuri ale lumii şi durează pe temelia ei de nezdruncinat în ciuda asalturilor mării furioase. Este lovită de valuri, dar nu se clatină. Şi chiar dacă deseori elementele acestei lumi, lovindu-se, fac un zgomot foarte mare, ea are totuşi un port sigur de mântuire, unde îi primeşte pe cei osteniţi"
(Scrisori, 2, 1)
"Dumnezeu a dat dreptul de a ierta păcatele "doar acelor preoţi, care iartă în numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi nu în numele lor".
( Din lucrarea "Despre pocăinţă")
"În rugăciunea sa, David cere pentru un singur păcat o mulţime de iertări, pe când noi pentru mai multe păcate abia dacă socotim că-i destul dacă ne rugăm o singură dată ca Dumnezeu să ne acorde îndurare."
( PSB 52, „Scrieri, partea I”,EIBMBOR, Bucureşti, 2007 )
Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin, plângea necontenit, rugându-se lui Dumnezeu pentru îndreptarea fiiului ei. Ca s-o îmbărbăteze, Sfântul Ambrozie i-a spus:
„Fiul unor astfel de lacrimi, nu poate să piară".
Augustin primeşte botezul din mâinile Sfântului Ambrozie, în noaptea de Paşti. Pe când avea 32 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu