Cuvântul Tău este adevărul!

"Adevărul este ceea ce este! Adică este realitatea unică, neschimbată, întreagă şi eternă. Adevărul este ceea ce are valoare veşnică. Şi în mărime, şi în durată, şi în preţ. Adevărul nu are un trecut şi un viitor. Are numai un veşnic prezent. Adevărul nu are un moment al lui în care este. Şi un altul în care nu e, ci el este dintotdeauna şi pe totdeauna. Adevărul nu are un loc unde el este de un fel şi un altul unde să fie de alt fel. Ci el este acelaşi oriunde.

Ceea ce se schimbă după oameni, sau după împrejurări, sau după interese, sau după simpatii, acela nu este Adevărul, ci minciuna. Ceea ce caută la faţa omului, aceea nu este dreptatea, ci nelegiuirea. Ceea ce judecă după două feluri, pe unul aşa şi pe altul altfel, nu este legea, ci tirania. Hristos e Adevărul, pentru că El nu Se uită la faţa omului, ci la inima lui (Rom. 2, 11-16).

Nu la vorbele cuiva, ci la faptele sale. Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul, pentru că el pătrunde ca o sabie cu două tăişuri, despărţind până la profunzime ceea ce este lumină de ceea ce este întuneric şi ceea ce este viu de ceea ce este mort (Evrei 4, 12-13). Înţelepciunea lui Dumnezeu este Adevărul, pentru că ea nu poate fi nici înşelată (Ioan 2, 23-25), nici înşelătoare (Rom. 3, 3; Isaia 54, 10).

Oricine vine la El nu va fi izgonit afară (Ioan 5, 24). Dar oricine nu crede în El nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el (Ioan 3, 36).

Se poate asemăna Cuvântul lui Dumnezeu cu multe, dar nimic nu seamănă cu el. Adevărul poate fi asemănat cu toate acelea în care este o parte din el, dar nici una din toate acestea nu poate fi asemănată cu el, pentru că nici una nu-l reprezintă în întregime. El este fiecare – şi totuşi este mai mult decât toate. Adevărul poate fi ca o stâncă de neclintit. Dar nici o stâncă nu poate fi ca Adevărul, pentru că nu poate fi veşnică. Adevărul poate fi ca soarele strălucitor. Dar soarele nu poate fi ca Adevărul, pentru că el are schimbări, pe când Adevărul este neschimbat. Adevărul poate fi ca o apă adâncă, dar apa adâncă nu poate fi ca Adevărul, pentru că în ea mai pot fi urâciuni şi tulburări. Dar în el nu pot fi.

            Ci asemănarea Adevărului cu focul mi se pare cea mai potrivită. În foc nu pot dăinui nici un fel de gunoaie. În foc nu poate sta decât aurul. Tot ce este în foc se curăţă şi se încheagă. Tot ce are în sine focul devine una cu el, sfinţindu-se. Aşa este şi cu cine este în Adevăr. Sau cu acela în care este Adevărul. Când cei trei tineri au fost aruncaţi în cuptorul de foc, flăcările nu le-au ars nimic altceva decât legăturile.

Când au fost aruncaţi în foc, ei erau legaţi. Dar, în foc, ei au devenit slobozi şi umblau prin cuptorul înroşit liberi (Dan. 3, 21-25). Până nu te cufunzi în Adevăr, în Hristos, o mulţime de legături te mai reţin şi nu-ţi lasă slobozenia totală. Dar când ajungi să cunoşti Adevărul, adică devii una cu Hristos prin felul de gândire, de simţire şi de trăire, atunci ai ajuns cu adevărat slobod.

Atunci tot ce poate roade molia sau rugina, tot ce poate lua furul sau moartea, nu te mai leagă şi nu te mai robeşte. Cum închisoarea îţi rupe orice legături cu lumea de afară, tot aşa şi Adevărul îţi rupe orice legături cu păcatul.

            Sfinţenia vieţii este singura dovadă a cunoaşterii Adevărului. Libertatea de a face binele este singura dovadă a umblării în Adevăr.

Preamărire veşnică Ţie, Doamne Iisuse, Adevărul Unic şi Etern. Singurul care transformi viaţa noastră, care dezlegi umblările noastre, care sfinţeşti întreagă fiinţa noastră. Binecuvântată să fie puterea Ta, care ne face neînfricaţi, lumina Ta, care ne face strălucitori, limpezimea Ta, care ne face atotcuprinzători şi căldura Ta, care ne face plini de bunăvoinţă iubitoare şi smerită.

Te rugăm, cuprinde-Te deplin pe Tine în noi şi cuprinde-ne pe noi deplin în Tine. Ca lumea să creadă că Tu ne-ai trimis. Şi să vadă că Adevărul este în noi, iar noi în El. Amin."

Traian Dorz, 

din volumul "Hristos – Mijlocitorul nostru"