"Deputatul independent Silviu Prigoană a iniţiat, de curând, un proiect de lege prin care propune reducerea contribuţiei statului la salarizarea preoţilor şi impozitarea oricărui venit bisericesc, deoarece statul trebuie să-şi revizuiască priorităţile. Cu alte cuvinte, domnul Prigoană, cel al cărui profit anual, scos din preocupările-i murdare – să nu uităm că banii cei mai mulţi ai deputatului provin din afacerile cu gunoaie! – ar putea asigura traiul decent a mii de oameni aflaţi la marginea disperării, cere, cu insistenţă, introducerea impozitului pe pomelnice şi lumânări. Să fie oare Biserica de vină pentru criza economică pe care o traversează ţara la momentul acesta? Să fie, oare, proletarul în discuţie – al cărui fiu se afişează, cu obstinaţie, cu maşini cât salariul de lux pe viaţă al unui parlamentar – atât de preocupat, subit, de destinul social al românilor? Să fie poporul român atât de oropsit tocmai pentru că statul nu s-a gândit, până acum, să taxeze Biserica şi credincioşii ei?Da, Biserica Ortodoxă Română a înflorit în ultimii 20 de ani. Şi aceasta, pentru că românii îşi iubesc Biserica. Într-o vreme a erodării credibilităţii oricărei alte insituţii ale statului, într-un context economic precar, în care toţi se lamentează şi numai nu reuşesc să găsească soluţii de ieşire din criză, Biserica e singura care nu e afectată de criză. Şi aceasta, pentru că personaje ca domnul Prigoană nu vor reuşi niciodată să înţeleagă că Biserica nu poate fi percepută şi lucidizată prin instrumentarul, extrem de sărăcăcios, pe care ei îl au la îndemână, ca fiinţe care L-au pus la index pe Dumnezeu. Un om care se poartă cu angajaţii săi asemenea unor obiecte de perseverat în afaceri nu va putea înţelege niciodată, de pildă, cum poate iubi Dumnezeu o insituţie, încât să o facă puternică, strălucitoare, tocmai prin sărăcia şi modestia ei? Pentru că, în fond, cei care sprijină Biserica şi o ajută să înflorească nu sunt, nici pe departe, bogaţii României, ci tot omul de rând, credinciosul care, din puţinul său, ştie că Îi datorează lui Dumnezeu mulţumire, inclusiv prin gest.
Ceea ce nu înţelege însă domnul Prigoană e că Biserica nu e, nicidecum, scutită de impozite. Toţi credincioşii care contribuie la venitul Bisericii sunt, între altele, plătitori de impozite la stat, pentru ceea ce dăruiesc. Pe de altă parte, orice serviciu religios, dacă beneficiază de o anumită contribuţie, e cu titlu de donaţie către acea parohie. Şi, mai mult, dacă e să luăm în calcul impozitarea salariilor preoţilor, aceasta se face cu mult înainte de proiectul de lege al lui Prigoană, salariile preoţilor nefiind nicidecum scutite de impozit, ca orice alt salariu.
Nu introducerea impozitelor, până la urmă, ar fi o adevărată problemă pentru Biserică. Ci miza pentru care se fac astfel de imixtiuni între Stat şi Biserică. Proiectul de lege al deputatului în discuţie ne arată cât de expusă poate fi, la un moment dat, Biserica, în faţa unor oameni care nu au niciun Dumnezeu şi care, oameni ai momentului, chiar cred că pot să dea directive unei instituţii divino-umane, singura ce a rezistat împotriva tuturor prigoanelor.
La ceva vreme după acest proiect de lege, acelaşi deputat Prigoană propunea Parlamentului o nouă lege: legalizarea prostituţiei şi impozitaterea, ca atare, a acestei practici, pe care el o vede absolut normală, ca orice altă meserie. Pe cine să mai
mire astfel de iniţiative legislative, cum sunt cele privind impozitarea Bisericii?
Dacă ar fi un activist bun, deputatul Prigoană ar trebui să mai ia în calcul măcar un lucru. Politicienii, ca şi conservele, au termenul de valabilitate destul de precis. Expiră din patru în patru ani. Cât e încă puternic şi bogat, poate cere ce vrea el şi poate impune absolut ce îşi doreşte. Doar că atât puterea, cât şi bogăţia, sunt extrem de relative. O singură putere şi bogăţie a rezistat, nealterată, de-o veşnicie: Biserica lui Hristos. Iar cea care face nota de plată, în final, e tocmai instituţia pe care el vrea să o pună la punct, taxând-o pentru vrute şi nevrute. Nu aş vrea să fiu, atunci, nici măcar în proxima vecinătate a prigonitorului Prigoană..."
Romeo PETRAŞCIUC
din săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului, “Iisus Biruitorul”
Anul XXI, nr. 42 (758) 11-17 OCTOMBRIE 2010
Apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al B.O.R
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu