Am cules din floarea cea mai rara
o petala minunata care,
în lumina diminetii
învioreaza roua vietii.
Rosie calda si plapânda,
cu miros îmbietor,
luminând tot mai puternic
Bucuria reîntâlnirii
cea din clipa fericirii.
Lmina ei strabate,
dealuri, munti si vai...
Iar astazi se ascunde
în florile din ochii tai.
Aceasta gingasa floare,
minunat martisor,
m-am oprit sa o culeg,
de inima ta sa îl leg...
Iata, ti-l daruiesc chiar tie
în zi de martie,
ca dar din Vesnicie.
Însa nu uita!
Floarea cea mai rara
si iubita pe vecie,
e ,Iisus.
El sa-ti învioreze diminetile
si tineretile, întodeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu