Sărbătoarea Bunei-Vestiri de astăzi inaugurează „plinirea timpului” (Gal 4, 4), adică împlinirea făgăduinţelor şi pregătirilor venirii Domnului Iisus Hristos. Sfânta Fecioară Maria este chemată să-l aducă pe lume pe Fiul lui Dumnezeu. Prin cuvintele „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Sfânta Fecioară Maria a devenit Născătoare de Dumnezeu.
Despre Vestea cea Bună pe care o primim încă o dată şi noi acum, Sf. Isaac Sirul spunea că este “cel mai binecuvântat şi mai îmbucurător fapt care ar fi putut să se întâmple neamului omenesc“
Facă bunul Dumnezeu ca acest minunat praznic al primăverii, al deşteptării şi al rodniciei să fie pentru fiecare dintre noi cei tineri, sărbătoare a deşteptării a rodniciei şi a primăverii celei sufleteşti, care să ne facă să însetăm şi mai mult după lumină .
P.S. Chiar dacă Mariana s-a retras pentru o vreme, în aşteptarea blogului promis, îmi permit, pentru că ştiu că nu se va supăra să postez în continuare o poezie minunată, scrisă de ea, în cinstea acestei minunate sărbători, pe "Forumul Oastei Domnului":
Facă bunul Dumnezeu ca acest minunat praznic al primăverii, al deşteptării şi al rodniciei să fie pentru fiecare dintre noi cei tineri, sărbătoare a deşteptării a rodniciei şi a primăverii celei sufleteşti, care să ne facă să însetăm şi mai mult după lumină .
P.S. Chiar dacă Mariana s-a retras pentru o vreme, în aşteptarea blogului promis, îmi permit, pentru că ştiu că nu se va supăra să postez în continuare o poezie minunată, scrisă de ea, în cinstea acestei minunate sărbători, pe "Forumul Oastei Domnului":
ÎN CRINII ALBI...
În crinii albi îţi văd neprihanirea,
Marie, Maică a Fiului de Sus.
În lacrima tăcută văd iubirea
Şi-n ochi duioşi îţi tremură privirea
De Maică sfântă-a Domnului Iisus.
Îţi pleci uşor privirea-nceţoşată,
Iar inima-ţi tresaltă de uimire...
Un înger ţi se-nchină de îndată,
Tu tremuri tot ca trestia înaltă,
Şi-n piept se-adună valuri de iubire.
Nu îndrăzneşti să-ţi mai rosteşti suspinul,
Te farmecă prezenţa îngerească.
De dincolo de nori tu vezi seninul
Şi ştii c-acesta ţi-e acum destinul
Să laşi sfios ca Fiul să se nască.
Nu poţi altfel că tu ai fost aleasă
Şi vrei ca roabă-a Cerului să fii!
...Îţi ştii podoaba sfântă de mireasă
Şi inima şi dorul nu te lasă
Că ştii c-aceasta-i pentru veşnicii...
Şi te supui cu-atâta frumuseţe
Dorind a lumii dulce mântuire.
Iar sufletul tânjeşte să-L răsfeţe
Şi să-I şoptească sfintele poveţe
Celui venit de Sus doar din iubire.
Dorim şi noi s-avem neprihănirea
De robi ca tine-ai Tatălui din ceruri.
Mereu la El să ne-aţintim privirea,
Să învăţăm ce dulce e jetfirea
Când cu Hristos trăim curat de-a pururi.
Amin
Un comentariu:
Bogdan , nu mă supăr deloc, dimpotrivă mă bucur mult că ţi-a plăcut poezia şi că ai postat-o!
Mulţumesc mult că mi-ai ascultat sfatul! Fii binecuvântat!
Trimiteți un comentariu