duminică, 15 martie 2009

Gelozia - armă cu două tăişuri

Ce părere aveţi despre ceea ce Dicţionarul de Psihologie defineşte ca fiind :
« teama de a nu fi privat/deposedat de ceva de care cineva este foarte ataşat ; neliniştea bănuitoare că cel pe care îl iubeşti ar putea prefera pe altcineva»......
.......cred că aţi bănuit, este vorba de gelozie.

Eu unul, recunosc, am simţit gelozia (nu în căsnicie)...... mi-am făcut rău, mi-am făcut bine, dar am învăţat că Gelozia, este o armă cu două tăişuri.
Gelozia ţine de sentimentul de iubire?
Raspunsul meu este, Nu. Dar acest raspuns ţine până la un anumit punct, după cum spuneam, Gelozia, este o armă cu două tăişuri.

În cartea Iesirea ( Exod), cap. 20 , găsim scris:
"2. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.
3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
4. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!
5. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam..."

Am fost surprins de acest lucru, eu gândeam că gelozia e ceva rău, însă mi-am dat seama că Dumnezeu este îndreptăţit să spună lucrul acesta, pentru că El nu atribuie geloziei, conotaţia amoroasă pe care noi oamenii o atribuim geloziei.
Oamenii îşi manifestă gelozia în alte ipostaze decât Dumnezeu. Gelozia lui Dumnezeu nu are termenii şi caracteristicile a ceea ce numim noi gelozie.

Sf. Ap. Pavel spune în 2 Corinteni, cap. 11:
"1. O, de mi-aţi îngădui puţină neînţelepţie! Dar îmi şi îngăduiţi,
2. Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită.
3. Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi gândurile voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos.
4. Căci dacă cel ce vine vă propovăduieşte un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau luaţi un alt duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă evanghelie pe care nu aţi primit-o, - voi l-aţi îngădui foarte bine.
5. Dar eu socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli.
6. Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în cunoştinţă, ci v-am dovedit-o în totul faţă de voi toţi.
7. Sau am făcut păcat că v-am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălţaţi? "
Iată, la Sf. Ap. Pavel, un exempul de gelozie ca a lui Dumnezeu.
O, de am avea şi noi o astfel de gelozie!

Spuneam că gelozia nu ţine de sentimentul de iubire, atunci când iubeşti cu adevărat dragostea ta trebuie să aibe la bază acea încredere deplină în celălalt şi când lucrul acesta se realizează, nu cred că poate fi vorba de gelozie. Într-o dragoste sinceră şi după voia Lui Dumnezeu gelozia nu-şi găseşte loc, pentru că cel ce iubelşe, ştie că Dumnezeu este cel care a ales în locul lui şi are încredere...

În fine, gelozia( după cum o inerpretează omul), este un păcat. În cartea Numeri 5, 30, găsim scris despre ”duhul geloziei”, adică despre demonul care ne îndeamnă să fim geloși:
"Sau pentru omul, asupra căruia ar cădea duhul geloziei şi ar bănui pe femeia sa. Atunci să pună el pe femeie înaintea feţei Domnului şi să facă preotul cu ea după legea aceasta. "
Iată din nou un exemplu clar că gelozia nu ţine de sentimentul de iubire, ci este mai degrabă o carență a ei.
Sfânta Scriptură, ne oferă o mulţime de exemple, iată trei dintre acestea:
- Cain. ( Facerea cap. 4)
- Iosif şi fraţii săi ( Facerea cap. 37)
- David si Saul ( 1 Regi, cap. 17 - 18 )
Exemplele acestea, mă fac să pun semnul " = " între gelozie şi invidie şi să spun şi eu ca Sfântului Ioan Gură de Aur:
"O, invidie… care eşti cui ascuţit în inimă. Căci ce cui se-nfige atât de mult şi străpunge inima ca invidia?".

Se spune că multe căsnicii nu reuşesc din cauza acestei gelozii. Tocmai de aceea, este esenţial să învăţăm a dialoga, a rezolva problemele vieţii împreună. Este necesar să ne formăm un caracter puternic, sigur, altruist, senin şi înţelegător. Este necesar să învăţăm să dialogăm cu prietenii, cu vecinii, cu colegii de muncă, pentru a fi apţi să purtăm un dialog sincer cu soţul sau sotia şi cu proprii noştri copii.
Trebuie să învăţăm să iubim corect. Cred că ceea ce s-a spus până acum despre iubire, ne poate ajuta să avem idei clare despre ceea ce este şi ceea ce nu este iubirea. A iubi înseamnă, în sinteză, a vrea binele celuilalt chiar şi cu preţul sacrificării propriului bine.

Voi, prietenii mei virtuali care citiţi aceste rânduri ce puteţi spune despre acest sentiment de gelozie?

2 comentarii:

gabriela spunea...

gelozia...mmmmm...face parte din noi,ea sta acolo ascuna si cand simte prilejul iasa la suprafata,trebuie sa o controlam,sa o menajam sa nu o folosim drept arma imptriva celorlalti.trebuie sa invatam cum sa traim cu si fara ea.ea nu va disparea niciodata va fi mereu prezenta in diferite moduri.

Mariana spunea...

Sorin, un subiect foarte bun şi actual în orice vreme.

Ma tot gandesc la versetul in care se spune ca Dumnezeu ne iubeste cu gelozie. De vreo cateva ori se arata in Biblie ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos...Mult timp m-am gandit la asta...Cum? Dumnezeu este gelos? de ce? Eu stiam ca gelozia e ceva rau... dar parca abia acum am inteles gelozia Lui Dumnezeu...El ne vrea DOAR pentru EL ca El stie ca afara de EL e moarte!!! El nu vrea sa avem alt dumnezeu!!!!
Acum , revenind la noi, eu cred ca gelozia are alte cauze si manifestari...un pic de nesiguranta, un pic de mandrie, de invidie, un pic de egoism...complexe de inferioritate...si cred ca ar mai fi ceva...LIPSA de COMUNICARE Smile
Ca sa dispara gelozia din familie, dintre frati sau dintre prieteni , eu cred ca trebuie multa comunicare in vederea cunoasterii, in vederea castigarii increderii reciproce. Asta pe de o parte!!
Pe de alta insa Iubirea se daruie mereu si mereu...ca mireasma florilor mereu prospete, gaseste bucuria si implinrea in aceasta daruire...nu asteapta nimic pentru sine...