vineri, 21 noiembrie 2008

Mama

( 21 Noiembrie 1974,
Mama, păşea peste pragul Bisericii Biruitoare...)


Cine inima-mi încălzea,
Când dor amar mă cuprindea?

Mama ce m-a legănat
Şi “nani, nani”, mi-a cântat!

Noaptea venea cu tăcera,
Ea venea cu mângâierea

Cerul se umplea de stele
Ea umplea visele mele …

Crăiasă sufletului meu
Chip bălai de Dumnezeu

Pentru lacrimă ştergar
Mi-ai fost, Mamă, ca un dar

Un comentariu:

Mariana spunea...

( 24 martie - 2008 - Doamne, plângem că ne simţim aşa de neputincioşi...aşa de neputincioşi în faţa durerii semenului nostru care este copleşit de dorul după mama....de mult plecată Acasă..))

DE CE DOARE DORUL, MAMĂ ?

De ce doare dorul, mamă,
Şi-i tristă floarea din livezi?!
De ce-amintirile te cheamă
Şi te-nvăluie-n năframă
Ca plânsu-amar să nu mi-l vezi?!

Aş vrea să nu te întristez
Cu-a' mele doruri după tine...
Dar plâng, măicuţă , şi oftez...
Şi doar cântarea-mi este crez
Că o cântai în gând cu mine...

M-ai legănat în viersu-i drag,
Şi mi-ai şoptit-o-ncetişor...
Până-am rămas stingher pe prag
Că tu te-ai dus spre alt meleag...
Umplându-mi sufletul de dor...

Abia-ngânam prin lacrimi: ,,mamă”,
Când pas micuţ te căuta
Sfios, cu tremur şi cu teamă...
De-atuncea glasul meu te cheamă
Dorind să merg pe urma ta...

Mai iartă-mi , mamă, dorul meu!
... Pribeagă-i inima din mine...
Te caută de-atunci mereu...
Şi totu-mi pare-aşa de greu
Şi-aşa pustiu fără de tine!

Doar cântul tău imi dă alin
Şi-mi dă al Cerului fior!
Şi parcă-s îngeri cei ce vin
Să-mi uşureze greul chin
Despovărându-mă de dor.

Voi murmura mereu cântarea
Ce m-apropie de Domnul!
Voi înveseli şi floarea....
Voi însenina şi zarea...
Ca să-ţi fie dulce somnul!
Amin!

Miriam

Fie ca aceste versuri să te aline măcar un pic...