De ziua mea...

duminică, 23 noiembrie 2008

De ziua mea...

E sărbătoare şi e soare,

Azi, lacrima din ochi nu doare,

Chiar dacă mai scot de prin sertar

Amintiri, la care-ncet tresar.

Iarna, iată a venit şi ea

Lasându-mi dar primul fulg de nea,

Deschizând fereastra spre vise

Ce încă nu pot fi descrise.

Oricât aş încerca, cu gândul

Tot zbor departe ani de-a rândul,

Spre Mama ce cu dor m-a născut,

Spre Mama ce cu drag m-a crescut….

E ziua mea, cei dragi imi şoptesc

Să nu uit să spun că vă iubesc.

Mulţam, din adâncul inimii

Pentru “La mulţi ani” şi bucurii!

Iertare, dacă uit să zâmbesc,

Şi uneori nu ştiu să iubesc,

Nu ştiu cum să spun în cuvinte,

Tot dorul din mine fierbinte.

Azi de dimineata in gradina casei.....minunat dar.
Multumesc Doamne!

Un comentariu:

Anonim spunea...: Sorin, azi e ziua ta şi dorim să te răsfăţăm cu câteva cuvinte pornite din adâncul sufletului...

Când se naşte un copil, se naşte o speranţă, se naşte un zâmbet, o lumină...
Uneori preţul e mare, foarte mare...jertfa e supremă, iar rodul cu atât mai strălucitor.
Tot ceea ce este deosebit are în spate o jertfă deosebită...

Sorin, bucură-te azi, de ziua ta, mai mult ca niciodată!...Şi nu lăsa să-ţi strălucească în privire decât roua recunoştinţei.
Darul cel mai frumos pentru tine a fost Viaţa!
Ştii deja de mult timp că viaţa alături de Domnul Iisus şi de ai Lui e atât de minunată!
Nu înceta să îi zâmbeşti Vieţii!
Nu înceta să visezi!
Îngăduie dorurilor sfinte să-ţi umple inima!
Iubeşte-i pe cei ce te iubesc!...şi pe cei ce sunt indiferenţi...
Bucură-te de lucrurile mărunte ale vieţii...de rouă, de ramura de măr înflorit, de frunza aurită, de petecul de cer senin, de fluturele care ţi se aşază pe mână...
Suntem alături de tine cu toată fiinţa...şi în rugăciune şi în vise şi în dor şi în zbor...
Te îmbrăţişăm de ziua ta şi te încredinţăm Iubirii cereşti pentru cele mai alese binecuvântări!
LA MULTI ANI la picioarele Crucii Iubirii Lui Hristos şi Veşnicia tot cu El!

E ziua ta, Sorin!
Trăieşti! E minunea minunii!
Iubeşte, iubire dăruind!
Dăruieşte-te mereu rugăciunii!
Roagă-te uneori lăcrimând!
Lăcrimează atunci când ţi-e dor,
Sau poartă-ţi dorul cântând...
Cântă-ţi psalmii în zbor!
Zboară cu-aripi de înger, visând...
Visează, în zori aşteptând,
Aşteaptă împlinirea cu răbdare.
Rabdă-ncercarea iertând,
Şi iartă-i pe toţi prin iubire!
Iubind vei trăi minunea minunii
Şi-n Zori vei primi răsplata cununii...

Superbe versurile tale!!!
...chiar de uiţi să ne spui că ne iubeşti, tot vom şti...se simte :)...şi simţim şi dorul...şi îl înţelegem >:D<; 23 noiembrie 2008 la 08:52

Trimiteți un comentariu

La luptă pentru mântuirea noastră şi a altora!

Nu e timp de vorbe, iubitul meu frate ostaş.
Pune îndată mâna pe „sapă“ şi te apucă de lucru!
Intraţi îndată în lucrul Domnului! Puneţi îndată mâna pe „sapă“, pe „undiţă“, pe „seceră“, căci lucrul Domnului este mult, dar lucrătorii sunt puţini!
Să aducem, dragi ostaşi, suflete pierdute la Mântuitorul!
Să pescuim neîncetat suflete din adâncul fărădelegilor! Să atragem mereu şi pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti! În multe chipuri şi feluri vom putea face acest lucru.
Vom putea face acest lucru:
Prin pilda vieţii noastre
Viaţa noastră şi faptele noastre sunt cea mai bună predică şi cel mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul.
Nu atât ştiinţă mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost nişte pescari de rând), ci, mai ales, pildă de viaţă trăită în slujba Domnului.
Chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre mântuirea sufletului, tu totuşi predici neîncetat.
Viaţa ta, purtările tale, smerenia, evlavia, răbdarea, vorbele şi mai ales faptele tale sunt o minunată predică.
Când trăieşti cu adevărat o viaţă după Evanghelie, atunci, în mijlocul oamenilor, viaţa ta se face sarea ce sărează şi împiedică stricăciunea vieţii, se face aluatul ce dospeşte şi pe alţii pentru o viaţă cu Domnul."
( din cartea "Ce este Oastea Domnului" )

Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.

Am vrut să-mbrac oştire
cu număr nesfârşit
din fiecare carte
să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet
şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă
o linie duşmană.

Din orice gând să-mi iasă
o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe,
în inimă de iudă
şi-n mână de satană
ce umblă uneltind
să fure munca celui
ce plânge şi asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,
ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe
cu negreşită ţintă
am vrut să sun alarme,
am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic răul
să fure şi să mintă.

Cântarea-i numai forma
sub care-mi ies plecând
ostaşii-acestei lupte
de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă
coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte
spre-aceeaşi biruinţă.

...O, dragi cântări a-mele,
plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă
pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul
viteaz şi strălucit
decât când o să sune
Cereasca Încetare.

Luptaţi să nu ajungeţi
în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin
în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul
şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă
şi-n tabăra duşmană.

Plecaţi-mi, rânduri sfinte,
mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur,
mai ager în mişcare
cu fiece săgeată
să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească
Hristos pe fiecare!

"Cititorule, inima noastră nu poate fi cu totul goală. În ea va stăpâni ori Hristos, ori satan.
Dacă tu nu eşti şi nu te-ai hotărât pentru Dumnezeu, neutru încă nu poţi sta.
În această luptă, fiecare este pentru Dumnezeu sau pentru duşmanul lui Dumnezeu.
Inima ta nu poate rămâne o coală de hârtie albă.
Iscălitura lui satan este pe coala inimii - deşi tu nu-i vezi mâzgălitura.
Şi dacă Hristos n-a şters această murdărie şi nu Şi-a înscris numele Său într-însa, atunci autograful lui satan e sigur acolo.
Dar parcă te aud dezvinovăţindu-te şi zicând:
Eu n-am păcate, trăiesc o viaţă morală; n-am omorât, n-am furat, n-am dat foc nimănui şi altele.
Însă dacă ţi-ai privi şi ţi-ai cerceta serios inima, atunci ai vedea că acolo e duşmănie faţă de Dumnezeu şi de căile Sale.
Tu nu-i iubeşti poruncile, nu iubeşti pe Fiul Său şi Evanghelia, eşti un străin faţă de El, iar inima ta e plină de pofte murdare şi de gânduri urâte ce cresc şi înfloresc în voie."